Descriere: Planul de afaceri
Producţia in general, de orice natura ar fi, inclusiv producţia economica, debutează întotdeauna cu idei, cu proiecte alternative. Întreprinzătorul trebuie sa decidă care dintre ideile alternative urează sa fie transformate in realitate. Acesta opţiune presupune evaluarea şansei fiecărei idei de a avea succes, pe baza informaţiilor obţinute (de exemplu, prin experienţe de laborator si anchete pe piaţa), care insa nu oferă certitudinea succesului. Exista întotdeauna inevitabil un risc.
Proiectul de succes trebuie sa suporte costul eşecurilor (in unele sectoare se înregistrează un singur succes la zeci sau chiar la sute de experienţe) ; de aceea si preţul inovaţiilor este foarte ridicat.
După alegerea proiectului întreprinzătorul elaborează planul de afaceri. Acesta sintetizează deciziile întreprinzătorului privind varianta eficienta, optima de combinare a factorilor de producţie, atât d.p.d.v. tehnic (fizic) cit si valoric (economic-financiar).
Planul tehnic, sau combinarea tehnica, reprezintă corelarea cantitativa a volumului factorilor de producţie (Q). Planul financiar traduce in bani combinarea tehnica pe baza preturilor (P) antecalculate (planificate, anticipate). Suma preturilor factorilor de producţie (intrărilor) alcătuieşte cheltuielile de producţie sau costul total (CT), iar suma preturilor produselor (ieşirilor) alcătuieşte venitul (V) sau cifra de afaceri (CA). Diferenţa lor reprezintă profitul (Pr).
V=P Q
V-CT=Pr
Combinarea economica (financiara) presupune corelarea valorilor a preturilor factorilor de producţie cu preţ produselor. Deciziile privind combinarea optima au la baza interesul major al - întreprinzătorului – maximizarea profitului. Strategiile de maximizare a profitului se elaborează in funcţie de evoluţia cererii pe piaţa si orizontul de timp vizat de întreprinzătorul (termen scurt sau termen lung). Când cererea este elastica si in expansiune , întreprinzătorul va opta pentru acea
varianta de combinare care sa asigure maximizarea profitului prin maximizarea volumului costului la un anumit volum al producţiei (corespunzător cantităţii cerute de consumatori).
Pe perioada scurta de timp, datorita caracterului lor rigid, volumul unor componente ale factorilor de producţie (pământ, capital fix, munca înalt specializata) nu poate fi modificat rapid in raport cu variaţiile cererii de produse pe piaţa. In aceste condiţii posibilităţile de combinare a factorilor de producţie sunt reduse la modificarea proporţiilor in care elementele flexibile , variabile (capital circulant, munca simpla) se unesc cu factorul rigid, constant. Astfel un anumit volum al producţiei poate fi obţinut numai intr-o singura varianta de combinare.
|
