Descriere: Aceste scanduri ude sugereaza nevroza ca efect al pericolului de prabusire iminenta. Panica si spaima provocate de izbitura brutala si neasteptata a valului: "In spate ma izbeste-un val" sunt amplificate de motivul somnului : "Tresar prin somn, si mi se pare/ Ca n-am tras podul de la mal", care poarta sugestia mortii, caci somnul bacovian este "un somn intors", care se transforma intr-un cosmar.
Strofa a treia amplifica starea de angoasa, de neliniste, de singuratate a eului liric prin regresiune in "golul istoric" al inceputurilor lumii: "Un gol istoric se intinde". Singuratatea este proiectata in eternitate prin intermediul versului "Pe-aceleasi vremuri ma gasesc". Lumea dispare, devine neant, totul se destrama, singura certitudine, "simt", fiind prabusirea, dezintegrarea iminenta a Universului sub actiunea dezintegratoare a apei: "Si simt cum de atata ploaie / Pilotii grei se prabusesc".
Ultima strofa o reia pe prima, avand schimbat doar versul al doilea: "Tot tresarind, tot asteptand", pentru a accentua planul subiectiv, trecandu-se de la universal la individual. Descompunerea este o actiune liniara si finita.
In poezie este prezent pe langa simbolul lacustrei si motivul apei, simbol al dezintegrarii materiei, spre deosebire de Mihai Eminescu unde izvoarele, lacul, sunt datatoare de viata. Apa bacoviana actioneaza incet dar sigur, dezagregand spiritualitatea creatoare, printr-o serie de simboluri din acelasi camp semantic: ploaie, malul, valul, scandurile ude.
Poezia "Lacustra" de George Bacovia este simbolista prin sugestii, simboluri si stari sufletesti specifice liricii bacoviene: plictisul, dezolarea, spleenul, spaima, facand ca aceasta creatie sa fie o confesiune lirica. Prezenta persoanei I singular inclusa in marcile verbelor sporeste confesiunea eului liric implicat total si definitiv in starea dezolanta care pune stapanire decisiv si implacabil pe sufletul lui.
|
