Zarathustra

Zarathustra (628-551 i.en.), reformator religios iranian, fondatorul religiei ce-i poarta numele. Asemenea altor mari reformatori religiosi - Buddha, Confucius s.a. -, personalitatea lui Zarathustra, creatorul celei mai importante religii a Iranului preislamic, a intrat de timpuriu in legenda. Din putinele date despre viata sa reiese ca s-a nascut si a trait in primii 30 de ani undeva in estul Iranului, departe de lumea civilizata a Asiei Occidentale, inainte de unificarea Iranului sub Cirus II cel Mare. Era preotul unui Ahura (zeitate) numit Mazda ("cel intelept") care, in cursul unei viziuni l-ar fi insarcinat sa predice "adevarul". Devenit adversar al preotimii zeului Mithra, Zarathustra, propovaduind rugaciuni in locul sacrificiilor sangeroase, este obligat sa se refugieze in tinutul numit in Avesta Aryana Vaejah (Chorasmia), la curtea unui dinast local (kavi) - Vistaspa, pe care-l converteste la noua religie. Moare la varsta de 77 de ani. Preceptele noii credinte Zarathustra, le strange sub forma a 17 imnuri (Gathas) transmise secole de-a randul numai oral si care formeaza partea cea mai veche a Avestei, cartea sfanta a zoroastismului. Alte surse pentru cunoasterea invataturii lui sunt cartile scrise in pahlavi (persana medie) catre sfarsitul epocii sasanide, precum si relatarile diferitilor autori greci. Ceea ce distinge zoroastrismul, bazat pe o viziune esential moralista asupra vietii, de religia persana anterioara, par a fi aspectele sale monoteiste si dualiste, ultimele mai ales cosmogonice si etice. Caracterul monoteist este determinat de considerarea lui Ohrmazd (Ahura Mazda) ca zeul suprem si singurul demn de adoratie. De la numele divinitatii supreme doctrina sa a primit numele de mazdeism. El este inconjurat de sapte fiinte sau entitati (amesha spentas, "nemuritorii cei buni") ale caror nume reprezinta calitati ale zeului (dreptate, adevar, nemurire etc.), ce vor fi dobandite de toti adeptii lui, semn ca aceleasi principii etice guverneaza zeii si omenirea. Dualismul zoroastrismului este dat de recunoasterea unui adversar al zeului suprem, Ahriman, principiul raului (ai carui adepti sunt identificati de Zarathustra cu populatia nomada care ataca satele de tarani si pastori). Astfel, responsabilitatea destinului pare a reveni in intregime omului, care are libertatea optiunii intre cele doua spirite. Solutia monoteista este insa prevalenta in conceptia lui Zarathustra, conform careia regatul dreptatii si adevarului, corespunzator lui Ohrmazd, va fi in final instituit.