Descriere: Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea.
Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe…
Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului.
Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului.
În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”.
|
