Descriere: Domnia lui Alexandru cel Bun
Alexandru cel Bun, fiu al lui Roman I, a fost sprijinit în preluarea
domniei de catre Mircea cel Batrân. Acesta a devenit domn împotriva
vointei regelui Vladislav Iagello, a feudalilor poloni si lituanieni
si a lui Witold, mare cneaz al Lituaniei, var cu regele, care ar fi
vrut sa înscauneze în Moldova pe Ivascu, fiul lui Petru Musat.
Alexandru a depus juramânt de credinta regelui Poloniei si lui Witold,
la 25 martie 1400, la Brest în Polonia. Acesta a renuntat la Tara
Sepenitului si la suma împrumutata de Vladislav Iagello de la Petru
Musat.
Domn din aprilie 1400, Alexandru (supranumit cel Bun) va îngadui lui
Mircea sa exercite mai multa vreme influenta sa asupra celeilalte
domnii românesti , din Moldova. Interventia sa pe lânga Patriarhia din
Constantinopol va fi hotarâtoare pentru recunoasterea Mitropolitului
Moldovei si asezarea acestuia la Suceava (26 iulie 1401) - expresie a
independentei politice a românilor de la rasarit de Carpati, dar si a
colaborarii strânse între cei doi domni.
Dupa model muntean, Alexandru va organiza structura administrativa a
tarii, traditia atribuindu-i întemeierea dregatoriilor. În acest
context, a fost fixat si hotarul dintre Moldova si Tara Româneasca în
zona Dunarii de Jos, unde se interfera autoritatea conducatorilor
politici de la Suceava si Târgoviste.
|
