Publius Ovidius Naso

OVIDIUS M arele poet se naşte la Sulmo 20 martie 43 î.e.n. fiu al unei străvechi familii de cavaleri. În anul 30 î.e.n. viitorul poet este trimis împreună cu fratele său mai mare cu un an la Roma cu scopul de a primi o cât mai bună educaţie la şcoala retorilor. Ovidiu frecventează lecţiile de declamaţie ale vestiţilor Arellius Fuscus şi M. Porcius Latro. Cu aceştia exersează compunerea, care mai târziu va influenţa opera sa poetică. Intră în cercul lui M. Valerius Mesalla Corvinus care îl îndrumă în arta poetică. În jurul vârstei de 18 ani citeşte în public primele sale compuneri poetice (fragmente din Tristia). După terminarea studiilor de retorică Ovidiu călătoreşte la Atena, unde poposeşte câtva timp, spre a se instrui în “cetatea lumină” a Greciei, apoi vizitează monumentele din Asia Mică, Sicilia (Siracuza), însoţit fiind de amicul şi confratele său Pompeius Macer. După în-toarcere intră în magistratură unde ocupă diferite funcţii minore. Curând îşi va întrerupe cariera judecătorească şi politică, activităţi care-i răpeau – după cum mărturisea poetul – răgazul datorat muzelor. Între anii 23 şi 15 î.e.n. compune un număr de 21 epistole, care vor alcătui colecţia numită Heroides Epistulae Heroidum) şi pregăteşte prima ediţie în cinci cărţi a Amorurilor (Amores), în care va cânta pe Corina (un nume convenţional sub care se ascundeprobabil, Iulia, nepoata lui Octavianus Augustus). Tot din această perioadă datează şi tragedia Medeea – din care nu s-au păstrat decât câteva mici fragmente şi o lucrare intitulată Gigantomachia, şi ediţia a II-a a Amorurilor, conţinând numai trei cărţi.