Descriere: Unificarea Italiei
Italia a rămas divizată şi dominată de puteri străine pînă în seculul XIX.
Unficarea peninsulei a fost în cele din urmă realizată de două elementeaparent opuse- aranjamente politice calculate şi avîntul revoluţionar.
După mai multe secole de slăbiciune Italia s-a bucurat o vreme de identitate politică sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Apoi, după căderea lui Napoleon în 1814-15, italienii au fost obligaţi să accepte o restaurare completă a vechii ordini. Peninsula a fost împărţită între nouă state, cea mai mare parte intrînd sub protecţia Austriei, care domina în mod direct şi cele două provincii nordice, Lombardia şi Venoto, ale căror capitale erau oraşele istorice Milano şi Veneţia.
Suprimarea libertăţilor şi dominaţia străină au făcut ca liberalismul şi naţionalismul să fie elementele de bază în Italia. Rezistenţa a apărut prima dată în cadrul societăţilor secrete, cum erau carbonarii, implicaţi în răscoalele din Neapole (1820) şi Piemonte (1821). Însă acestea, precum şi revoltele ulterioare din 1831, au fost suprimate de forţele austriece.
Eşecurile societăţilor secrete au generat eforturi de organizare mai displicinată, Un personaj deosebit de important, care lucra din exil, a fost Giuseppe Mazzini (1805-1872), fondatorul mişcării Tînăra Italie(1831). Propaganda continuă a Tinerei Italii a avut o influenţă considerabilă, însă răscoalele inspirate de acesta nu a avut mai mult succes decît eforturile carbonarilor.
|
