Tertulian

1. SECŢIUNEA I – PRELIMINARII • Contextul istoric: a. Biserica Crestina pe teritoriul Africii proconsulare romane. b. Literatura teologica in limba latina si locul lui Tertulian in cadrul acesteia. Denumirea de Biserica primara africana indica, in mod curent, comunitaţile crestine raspandite in teritoriul fostei provincii romane proconsulare Africa, care incadra in limitele sale geografice malul Marii Mediterane, intre Cireneica la est si raul Ampsaga (astazi Rummel) la vest si teritoriul care se desfasoara de-a lungul Oceanului Atlantic, denumit in acea vreme Mauritania . Vestirea Evangheliei in Africa a inceput in Cartagina, a cuprins treptat provincia Asia proconsulara si Numidia, pentru ca mai apoi sa ajunga pana in Mauritania . Este evident faptul ca primele episcopii crestine pe teritoriul Africii au luat fiinţa in mijlocul comunitaţilor de convertiţi, din nevoia de a le asigura cadrul in care sa se extinda in mod propice, cu atat mai mult cu cat crestinismul va depasi rapid graniţele provinciei romane a Africii proconsulare, extinzandu-se in sud si in sud-est, insa nu fara greutaţi din partea Imperiului roman . Impactul crestinismului asupra teritoriului provinciei romane nord-africane va fi deosebit de puternic inca din primele decenii ale primului secol dupa Hristos. Nu exista certitudini in ceea ce priveste inceputurile patrunderii mesajului evanghelic in regiune dar se presupune ca invaţatura crestina ar fi fost adusa pe pamantul african de marinarii sau negustorii convertiţi la crestinism In ceea ce priveste argumentele pentru dovedirea prezenţei crestine incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al II-lea, acestea sunt legate, in primul rand, de desfasurarea persecuţiilor impotriva crestinilor, carora le vor cadea victime mai mulţi crestini, dintre care se cuvine sa ii amintim pe cei doisprezece Martiri scilitani, martirizaţi in anul 180 si pe Sfintele Perpetua si Felicitas, martirizate in anul 203. Totodata, ca dovezi in favoarea prezenţei crestine pe teritoriul african au fost descoperite si o serie de inscripţii funerare crestine la Aumale, datand din anul 227 si la Tipasa, din anul 238 . In ceea ce priveste organizarea bisericeasca a comunitaţilor crestine de pe teritoriul african, in jurul anului 220 va avea loc un sinod la Cartagina, la care au participat optsprezece episcopi din provincia proconsulara Africa, pentru ca in vremea Sfantului Ciprian sa se desfasoare un alt sinod, in contextul noilor persecuţii indreptate impotriva crestinilor, fundamentate pe edictul de persecuţie al imparatului Deciu. In aceasta perioada si in cea care va urma, Biserica Africii va da o serie intreaga de Sfinţi Mucenici: Sfantul Ciprian al Cartaginei, martirii de la Massa Candida, Teogen de Hippo, Agapie si Secundus de Cirta, Iacob si Marian, precum si mulţi alţii . Epoca in care a trait Tertulian, precum si cea in care au activat Sfantul Ciprian sau Fericitul Augustin vor fi marcate de o intensa lupta impotriva ereziilor. In raport cu ceilalţi doi teologi crestini, activitatea lui Tertulian va fi una care va sta sub semnul afirmarii unor reguli generale de acţiune impotriva ereziilor, care vor fi urmate, mai mult sau mai puţin, si de ceilalţi apologeţi crestini de limba latina, originari din Africa (Minuciu Felix, Sfantul Ciprian al Cartaginei, Arnobiu, Lactanţiu si Fericitul Augustin). Literatura teologica a scriitorilor de limba latina din Africa este considerata cea mai importanta din intregul numar de scrieri crestine in limba latina, in acest sens Africa fiind numita „leaganul literaturii crestine de limba latina” Cel mai vechi document de limba latina crestina il reprezinta Actele Martirilor scilitani , socotit a fi si „cel dintai monument de limba latina crestina”