Descriere: Ion Luca Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează în contextul literaturii naţionale, dar şi universale, o operă în care se disting cu uşurinţă trei universuri diferite: comic, tragic şi fantastic.
În ”O scrisoare pierdută” parvenitismul e urmărit la alt nivel, pentru că eroii aparţin micii burghezii provinciale. În acest context, instinctele de parvenire sunt mai puternice, iar vanitatea se manifestă în forme mai agresive. Conflictele nu capătă însă proporţii, ele au o dimensiune caricaturală, de bâlci, pentru că în final interesele se armonizează, toţi eroii fiind în fond nişte vânători de profituri care se înţeleg în numele aceluiaşi scop, mascat cu numele ţării.
Lumea evocată trăieşte artistic prin modul ei de a grăi. Prin vocabular, ticurile verbale şi expresiile comune, adică prin automatisme ale vorbirii care-l fac pe scriitor să se dispenseze de orice fel de comentariu. Dialogul caragialian are o forţă de sugerare a realităţii cu totul ieşită din comun; prin el, cititorul îşi dă seama de situaţia socială a personajului, de gradul său de cultură, de psihologia lui, dar şi de epoca sau de locul de desfăşurare a acţiunii. Prozator obiectiv, Caragiale a făcut „pictura mediului contemporan, a omului care îl reprezintă şi a chipului în care el se mişcă şi vorbeşte”(T. Vianu) şi prin aceasta a contribuit la consolidarea liniei realiste din proza românească.
Tema .”O scrisoare pierdută” este o comedie de moravuri, dezvăluind viaţa publică şi de familie a unor politicieni care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţii, se caracterizează printr-o creştere bruscă a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor, contrare numai în aparenţe, se armonizează în final, pentru că toţi ştiu să speculeze avantajele unui regim politic „curat constituţional”, în folosul lor. Acţiunea se petrece în capitala unui judeţ de munte la sfârşitul secolului al XIX-lea. Pe fondul agitaţiei oamenilor politici aflaţi în campanie electorală, se nasc conflicte între reprezentanţii opoziţiei ( Caţavencu şi grupul de intelectuali independenţi) şi reprezentanţii guvernului (Zoe, Ştefan Tipătescu, Zaharia Trahanache).
|
