Descriere: Numim element galvanic o sursă de energie electrică în care energia chimică se transformă în energie electrică.
În figurile 1a şi 1b este arătat cel mai simplu element galvanic, care este format dintr-un vas, umplut cu electrolit (soluţie de acid sulfuric) şi doi electrozi: unul de cupru şi altul de zinc. Ca rezultat al acţiunii chimice a electrolitului asupra cuprului şi zincului, între electrozii elementului se formează o diferenţă de potenţial, adică o f.e.m.(forţă electromotoare) care poate fi utilizată pentru producerea unui curent într-un circuit exterior.
În timpul funcţionării unui asemenea element apare şi un fenomen vătămător (dăunător), numit polarizare. El constă în faptul că, în urma reacţiei chimice, în electrolit apar ioni pozitivi de hidrogen, care se mişcă spre electrodul negativ (cupru) şi se depun pe acesta sub formă de băşicuţe de hidrogen. Aceste băşicuţe împiedică apropierea
de electrod a noilor ioni şi elementul încetează să mai funcţioneze.
Pentru a micşora. fenomenul polarizării electrodul pozitiv se înconjoară cu o substanţă numită depolarizant, care intră uşor în reacţie cu hidrogenul şi-l absoarbe.
Industria sovietică producea o mare cantitate de elemente galvanice de diferite tipuri, care după calitatea lor sunt considerabil mai bune decât altele modele din străinătate. Un mare merit pentru aceste succese aparţine inginerilor sovietici laureaţi ai premiului Stalin - G. G. Morozov şi N. S. Krivoluţkaia.
În tehnica transmisiunilor (de exemplu) cea
mai mare răspândire o au elementele galvanice cu mangan.
Elementele galvanice cu mangan sunt de două feluri :umede şi uscate.
Electrodul negativ al elementului umed îl constituie o cutie de zinc (figura 2), în interiorul căreia se aşează electrodul pozitiv denumit aglomerat.
În compunerea aglomeratului intră un amestec de bioxid de mangan, grafit, negru de fum special şi sare amoniacală (clorură de amoniu).
În aglomerat se presează un baston de cărbune al cărui capăt ieşit în afară constituie polul pozitiv al elementului.
|
