Descriere: Orice corp care vibrează poate servi ca sursă de unde elastice în mediul în care se află, adică poate fi o sură sonoră. Sunetele se produc în corzi vibrante (vioară, corzile vocale umane), coloane de aer vibrante (orgă, clarinet), plăci şi membrane vibrante (xilofon, difuzor, tobă).
1.Tuburile sonore
Tuburile constituie o parte principală pentru instrumentele de suflat, având rolul rezonatorului. Sursa sonoră propriu-zisă o constituie ancia prin care se produce oscilaţia aerului care formează unde staţionare în tubul sonor. Modul cum se formează componentele sunetului în tuburi deschise sau închise este redat în figura 1, a şi b.
Ventrul se formează întotdeauna la ancie. Componentele sunetului se obţin , pentru tubul deschis, din relaţia : νn = v•n/2l, iar pentru tubul închis din relaţia : νn = v•(2n-1)/4l.
Într-un tub deschis frecvenţa fundamentală corespunde (aproximativ) unui ventru al elongaţiilor la fiecare capăt şi unui nod al elongaţiilor în mijlocul tubului , aşa cum arată figura 1 - a. Desenele următoare din aceeaşi figură arată 2 tonuri superioare : armonica a doua şi armonica a treia. Prin urmare într-un tub deschis frecvenţa fundamentală este v/2l şi sunt prezente toate armonicile.
Într-un tub închis, capătul închis este un nod al elongaţiilor. Figura 1 - b arată modurile de vibraţie ale unui tub închis. Frecvenţa fundamentală este v/4l ceea ce constituie jumătate din frecvenţa fundamentală a unui tub deschis de aceeaşi lungime. Singurele tonuri superioare prezente sunt cele care dau un nod al elongaţiilor la capătul închis şi un ventru la capătul deschis. Prin urmare, după cum se arată în figura 1- b, armonicile a doua, a patra etc. lipsesc. Deci într-un tub închis
Sunt prezente numai armonicile impare. Înălţimea sunetelor date de un tub deschis este deci diferită de cea a unui tub închis.
2.Coardele sonore :
Se consideră o coardă de lungime l, fixată la ambele capete. Dacă ea este ciupită, se vor propaga vibraţii transversale de-a lungul corzii; aceste perturbaţii se reflectă pe capetele fixe şi se formează astfel o undă staţionară. Modurile proprii de vibraţie ale corzii sunt astfel excitate şi aceste vibraţii dau naştere unor unde longitudinale în aerul înconjurător care le transmite până la urechile noastre ca un sunet muzical.
|
