Descriere: Nichita Stănescu (1933-1983) s-a afirmat în literatura română prin poezii complexe, metafore în întregime. A publicat numeroase volume de versuri, printre care şi "O viziune a sentimentelor", ce cuprinde opere ce sensibilizează profund cititorul. Una din acestea este şi poezia "Emoţie de toamnă". Sintagma din primul vers, "a venit toamna", ascunde în spatele aparentei simplităţi sentimentele mişcătoare ai unei stări de înstrăinare, de izolare de lume în urma pierderii a ceva drag, nepreţuit, a vieţii pe care toamna o ia necruţătoare. Poetul caută ocrotire sub aripa blîndă, protectoare a iubitei, cerându-i un gest dulce, care să-i aline durerea şi să îi redea speranţa ("acoperă-mi inima cu ceva"). El vrea să se adăpostească sub umbra pustie a unui copac, de data aceasta nu de soarele arzător, ci de fiorii reci ce vin să îi fure dragostea. Eul liric o cheamă, doreşte să nu o piardă şi îi este teamă de acest lucru, după cum reiese din sintagma "umbra ta" şi cuvintele ce i le adresează - "mă tem că n-am să te mai văd uneoriprin care îşi exprimă direct cele mai mari temeri. El dă frâu tuturor sentimentelor din inima sa, îşi descătuşează cu totul frica de a nu suferi, de durerea cumplită, mult prea intensă pentru a putea-o suporta ce ar cauza-o golul lăsat de plecarea ei, astfel cum sugerează metafora "că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori". "Ochiul străin" pune în lumină izolarea ei, plecarea ei pentru totdeauna, fără ca el să o mai poată vedea vreodată. Ea s-ar putea închide în sine, uita de lume şi de iubire, uita de el, s-ar putea înstrăina cu totul, lăsându-se cuprinsă de veninul de gheaţă tomnatic, iar flacăra dragostei din sufletul ei ar putea fi stinsă cu totul de vânt, acesta închizându-i-se poetului pentru totdeauna cu o "frunză" amară şi dureroasă "de pelin".
|
