Descriere: Figura lui Dinu Paturica e menita a intruchipa in concretul textului ciocoimea, acea patura sociala fata de care autorul isi manifesta o nedisimulata antipatie. “Straluciti luceferi ai vicielor”, ciocoii sunt “putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile”. O fiziologie concentrata a tipului social dupa care este modelat diabolical Paturica intalnim in prolog: “Ciocoiul este totdeauna si in orice tara un om venal, ipocrit, las, orgolios, lacom, brutal pana la barbarie si dotat de o ambitiune nemarginita, care eclata ca o bomba pe data ce si-a atins tinta aspiratiunilor sale”. Toata aceasta caracterizare se potriveste perfect cu persoana lui Dinu Paturica, intrucat el este un ambitios viclean, brutal si grosolan in actiunile sale, obsedat de ascensiunea sociala in slujba careia pune o imaginatie diabolica. Dar si o ipocrizie si inteligenta pe masura. Portretul personajului central este realizat prin caracterizare directa, la nivelul fizionomiei si al vestimentatiei. Din fizionomie, naratorul comenteaza acele elemente, care indica viclenia, ambitia si prefacatoria lui Dinu: “ochi negri plini de viclenie…fata oachesa…nas cu varful cam ridicat in sus ce indica ambitiunea si mandria grosolana”. Vestimentatia cu particularitati orientale denota saracia maxima a personajului, imbracat mai mult in zdrente si petice, cu lucruri vechi si decolorate. Primit in casa postelnicului in funtia de ciubucciu, ambitiosul fiu de fost “opincar” adopta masca supuseniei si a umilintei, simuland atat de bine devotamentul, incat in scurta vreme Tuzluc ii acorda toata increderea, destinandu-l supravegherii “amantei” sale, Chera Duduca. Si daca, o data cu admiterea sa in slujba fanariotului, Paturica se simte “proprietar pe prima litera a alfabetului fortunei”, din momentul in care frumoasa si depravata Duduca ii devine amanta si complice el este sigur ca“a invatat pe dinafara alfabetului norocului”.
|
