Alcoolismul

Se considera ca ceea ce desemneaza in mod comun sub numele de alcoolism, este o alcoolomanie, expresie a unei personalitati anormale, de cele mai multe ori psihopatice. Alcoolul devine periculos cand se consuma frecvent si in cantitati mari, provocand intoxicatia numita alcoolism. Aceasta situatie se manifesta prin starea de ebrietate (betie), cand alcoolul slabeste reflexele, memoria, atentia si gandirea bautorului. Din acesta cauza, conducatorii auto care au consumat alcool devin periculosi deoarece reflexele lor sunt mai incete, iar campul vizual redus. De aceea, persoanele implicate in accidente rutiere sunt supuse unui test obligatoriu de masurare a cantitatii de alcool din sange (alcoolemie), stiind ca in mod normal sangele contine 0.1 - 0.3g la mie alcool. Alcoolicul este un ins dependent, depresiv si autodistructiv, impregnat de rea credinta si instabil. Numai in aceasta idee poate fi intelesa dependenta sa (“fizica” si psihologica), recaderile sale si medicul se poate orienta in efortul sau terapeutic. Astfel, alcoolicii nu sunt cei care consuma bauturi alcoolice, dupa cum nu sunt nici aceia care in conditiile unei ingestii ocazionale de alcool reactioneaza disproportionat, ci numai acia care prezinta o tendinta irezistibila si repetata pentru bauturile alcoolice. Considerata ca “a IV-a problema de sanatate publica”, dupa bolile cardio-vasculare, mentale si cancer, afectand indirect prin perturbarea relatiilor sociale si interpersonale un numar de persoane de 6-7 ori mai mare decat cel al bolnavilor, cu implicatii si consecinte personale si sociale incalculabile, alcoolomania se impune astazi studiului sub aspect tridimensional: medical, psihologic, sociologic. Numeroase teorii care incearca sa explice etiologia alcoolismului se polarizeaza in jurul factorilor fiziopatologici sau psihosociologici. Factorii fiziopatologici. Rolul carentelor alimentare a fost subliniat, pornindu-se de la constatarea ca alcoolicul este in general un subnutrit. Ipoteza a fost corelata cu observatia experimentala ca o restrangere a aportului alimentar la sobolani, determina o crestere marcata a ingestiei de alcool. De asemenea, carenta in vitamina B1 constatata la alcoolici, a fost corelata cu observatia conform careia, deficitul in vitamina B1 la sobolani, determina la acestia o crestere a ingestiei de alcool. In sprijinul teoriei sale, autorul aduce observatia prin care sobolanii privati de vitamina B1 prefera o solutie de alcool, apei. In consecinta, se recomanda satisfacerea din abundenta a necesitatilor alimentare, in special printr-un bogat aport glucidic, in vederea eliminarii tendintei de compensare prin alcool.