Descriere: SISTEMELE DE RAURI
Sistemele de râuri ocupa o regiune numita drenaj sau bazin hidrografic. Marginile unui bazin hidrografic sunt de obicei marcate de un relief înalt. Punctele de joasa inaltime din cumpenele apelor sunt denumite trecători sau păsuri, deoarece prin aceste puncte şoselele si căile ferate traversează lanţurile muntoase.
Apele aleargă spre vale formând torente; in drumul lor se unesc dând naştere unor râuri ce se varsă in cele din urma in mare. Cu toate ca forţele ce acţionează in acest proces sunt extrem de simple, procesul este complicat de o multitudine de factori.
PRINCIPALELE TIPURI DE RETELE HIDROGRAFICE
In drumul lor spre mare, râurilor li se alătura afluenţii. Văzute de sus, sau pe o harta râurile împreuna cu afluenţii lor formează modele complicate si distincte de reţele hidrografice. Structura bazinelor hidrografice diferă de la o zona la alta, datorita acţiunii combinate a mai multor factori. Dintre aceştia se număra clima, duritatea rocilor de la suprafaţa, inclinaţie solului si factori legaţi de evoluţia geografica a regiunii ( cutremure si perioadele de formare a munţilor).
Exista douăsprezece tipuri de reţele hidrografice, trei dintre ele fiind mai des întâlnite – radiare, in gratii si dendritice. Cel mai simplu tip de reţea hidrografica se aseamănă cu coroana unui copac si a fost numit detritic. Reţelele hidrografice de tip dendritic se formează atunci când râurile traversează o regiune in care rocile, de obicei argile, sunt de acelaşi tip.
Cel de-al doilea tip de reţea, numit reţea in gratii, ia naştere in zonele cu pante abrupte. Acestea sunt caracteristice in special regiunilor cu şiruri de dealuri formate din roci tari si separate de vai largi in care straturile de roci moi ajung la suprafaţa.
Cel de-al treilea tip de reţea hidrografica seamănă cu spiţele unei roti, deoarece râurile curg dintr-o zona central aspre exterior. Datorita formei sale, aceasta reţea e denumita reţea radiara sau concentrica. Aceste reţele iau naştere in munţii cu forma conica – cum sunt vulcanii – sau munţii cu forma de cupola.
EVOLUTIA UNUI SISTEM HIDROGRAFIC
Pentru ca un sistem hidrografic sa evolueze, ploaia are nevoie de o suprafaţa pe care sa cada si de o panta pentru a curge. Acest fenomen se produce când suprafeţele noi de pamant sau cele in schimbare sunt expuse ploilor. De exemplu, când se formează un vulcan ca urmare a unei succesiuni de erupţii violente, sau când la ciocnirea a doua placi terestre, ia naştere prin încreţire un lanţ muntos. De indata ce o suprafaţa de pamant e expusa aerului, forţele naturii încep sa o modeleze. Unul dintre principalii agenţi de eroziune din regiunile ploioase ia apa de ploaie, care formează torente ce curg in zonele aflate in panta. Torentele erodează rocile moi, cum ar fi argila, dând naştere unor vai largi. In rocile dure, ce formează culmi si dealuri rezistente la acţiunea apelor, ele sapa vai înguste. Aceste vai înguste sunt deseori numite chei.
|
