Descriere: INTRODUCERE
Antibiotice si antibactericide
Termenul de “antibiotic” este folosit pentru o gama larga de compusi atat naturali cat si semi-sintetici, care au efect antibacterian.
Antibioticele se impart in cinci clase: peniciline, tetracicline, macrolide, aminoglicoze si amfenicoli. Sulfoaminele, nitrofuranii si chinolonele nu sunt antibiotice in adevaratul sens al cuvantului pentru ca sunt sintetice.
Acesti compusi sunt utilizate de mulţi ani in tratementul bolilor animalelor producatoare de carne, lapte si oua. De asemenea au mai fost folosiţi si pentru previnerea anumitor boli, dar si pentru accelerarea cresterii.
Legislaţia Uniunii Europene privind utilizarea antibioticelor
Pentru protejarea sanataţii consumatorilor Uniunea Europeana a stabilit limite maxime pentru rezidurile de produse medicamentoase in ţesuturile animaliere provenite. Aceste limite au se incadreaza intre factori de 10-100 pentru a asigura o hrana lipsita de reziduri nocive.
Anumite antibiotice au fost interzise pentru animalele producatoare de carne, lapte si oua.
Strategii analitice pentru determinarea rezidurilor de antibiotice
La ora actuala exista puţine metode capabile sa masoare concentraţiile de antibiotice la limitele impuse de UE pentru ca unele antibiotice nu sunt solubile in solvenţi organici, ceea ce a ingreunat extragerea rezidurilor ţi stabilitrea concentaţiilor lor din ţesuturi. Alte antibiotice nu sunt suficient de volatile sau sunt prea instabile la temperaturi inalte pentru a permite analiza lor folosinr GC sau GC-MS. Astfel multe din metodele de masurare a rezidurilor de antibiotice se bazeaza pe HPLC. Cu toate acestea HPLC nu este o metode suficient de specifica pentrua fi utilizata ca referinţa in UE.
PENICILINE
Penicilinele (fig 10)-acidul 6-aminoampicilinic sunt administrat animalelor producatoare de carne, lapte si oua din motive terapeutice dar si prolifice. Manipularea catenei laterale fost a modificat spectrul antibacterian al penicilinei pentru a include atat bacteriile gram-pozitive, cat si cele gram-negative.
O gama larga de procedee LC-MS a fost aplicata pentru analiza penicilinei in ţesuturi, dar si in lapte. S-au inregistrat metode care folosesc atat ioni pozitivi, cat si ioni negativi. Comparaţia acestor metode in ceea ce priveste sensibilitatea este dependenta de instrumentele folosite, dar si de tehnicile de ionizare.
Un numar mare de cercetatori au folosit metoda cu ioni pozitivi. Mecanismul de fragmentare presupune deschiderea inelului β-lactam, urmata de hidratarea si pierderea dioxidului de carbon.
|
