http://www.ciorna.com/ Referate nou adăugate pe Ciorna.com http://www.ciorna.com/download-1984-stocarea-si-gestiunea-stocurilor.html http://www.ciorna.com/download-1984.html Constituirea şi menţinerea de stocuri antrenează costuri semnificative pentru întreprinderi. În cazul întreprinderilor de comerţ costul asociat stocurilor de mărfuri deţine, de regulă, cea mai mare pondere în costurile întreprinderii. Prin urmare, reducerea costurilor de stocare reprezintă una dintre cele mai importante căi de creştere a eficienţei şi competitivităţii întreprinderilor. Preocupările în această direcţie ale conducerii întreprinderii sunt susţinute de un bogat instrumentar matematic reunit sub denumirea de „Teoria stocurilor”. Costurile stocării sunt grupate în trei categorii: A.Costuri de aprovizionare a stocului, care cuprind cheltuielile cu lansarea comenzilor, urmărirea executării acestora, recepţia şi primirea produselor; B.Costuri de menţinere a stocurilor sau de stocare propriu-zisă, care cuprind costul imobilizării resurselor, costurile de depozitare/magazinaj (chiria depozitului, salarii aferente activităţii depozitului/magaziei, cheltuieli cu energia, apa, de întreţinere, etc.), precum şi eventuale pierderi sau deprecieri ce intervin în timpul stocării; C.Costul lipsei de stoc (penuriei), datorat pierderii de resurse nestocabile şi nerealizării de beneficii datorită producerii unei rupturi de stoc (epuizarea stocului) şi lipsei pe o anumită durată a unei resurse stocabile, al cărei stoc se are în vedere. De exemplu, dacă o întreprindere de comerţ cu amănuntul ar avea un beneficiu de 1 milion de lei pe zi din vânzarea pâinii, costul lipsei pâinii de la vânzare pe durata unei zile va fi de: 1 milion de lei + cota din cheltuielile generale ale întreprinderii care în mod normal s-ar fi repartizat vânzărilor de pâine. În condiţii normale de activitate economică, cel mai important dintre costurile stocării este costul lipsei de stoc, urmat de costul imobilizării în stocuri a unei părţi adesea importantă a capitalului utilizat de către întreprindere. Din punct de vedere financiar, deşi este o componentă a activelor circulante, stocul mediu total al unei întreprinderi se comportă ca un activ fix. Tocmai de aceea o bună gestiune a stocurilor va urmări o reducere (relativă) a stocului mediu atât în ce priveşte volumul fizic al acestuia cât şi, mai ales, în ce priveşte valoarea. De altfel, în aceasta constă raţionalizarea pe care o efectuează aplicarea modelului Wilson de normare a mărimii lotului la nivelul mai multor grupe de produse: produsele mai scumpe vor fi aprovizionate mai frecvent iar cele ieftine mai rar, rezultând o modificare a structurii stocului total în favoarea produselor de mai mică valoare şi o reducere pe ansamblu a imobilizărilor de fonduri. Pentru o bună gestiune, întreprinderile trebuie să formuleze politici cu privire la stocuri care să reflecte alegerile efectuate de conducerea lor, în special în legătură cu:  Nivelul de serviciu, respectiv probabilitatea cu care se doreşte să se evite ruptura de stoc. Înlăturarea oricărei posibilităţi de apariţie a unei rupturi de stoc, deci realizarea unui nivel de serviciu de 100%, poate fi foarte costisitoare, obligând întreprinderea la menţinerea unor stocuri cu atât mai supradimensionate cu cât mediul întreprinderii este mai impredictibil. De aceea întreprinderile preferă să stabilească nivelul de serviciu în vecinătatea punctului de indiferenţă între acceptarea rupturii de stoc şi asumarea unor noi costuri de stocare; Economie http://www.ciorna.com/download-1983-relatiile-intreprinderii-cu-mediul.html http://www.ciorna.com/download-1983.html Întreprinderea este o componenta activa ce contribuie în mod esential la configurarea mediului natural, geografic, economic, social, tehnologic, politic, juridic, informational si la dinamica acestuia. Rolul întreprinderii este sesizabil din toate aceste perspective chiar daca actiunea ei este predominant economica. Întreprinderea intra în relatii cu toate celelalte entitati active în natura si societate. Relatiile se realizeaza prin circulatia de bunuri, servicii, informatii, drepturi si obligatii, bani, prin comportamentul, atitudinea si activitatea oamenilor antrenati în fiecare din aceste entitati. Relatiile pot fi de tip pozitiv (suport, cooperare,acceptare, comunitate de interese) sau de tip negativ (neacceptare, competitie, conflict, distrugere). Unele dintre aceste relatii sunt normate, orientate prin reglementari larg acceptate întrucât altfel devine imposibila coexistenta entitatilor. De exemplu: reglementarile din domeniul protectiei mediului sau cele care privesc pedepsirea furtului. Ca agent economic, întreprinderea se afla în relatii strânse cu ceilalti agenti economici importanti alte întreprinderi gospodariile populatiei institutiile financiare statul si administratia agentii economici din alte tari Relatiile cu unii agenti sunt organizate prin piete ca loc de întâlnire a cererii si ofertei O întreprindere va stabili relatii cu altele pe pietele de aprovizionare (materii prime, materiale, semifabricate, masini, utilaje, instalatii, servicii) sau pe pietele de desfacere pentru bunurile si serviciile realizate. Resursele de munca sunt asigurate prin piata fortei de munca iar cele financiare de pe pietele de capitaluri. Pe piete se stabilesc relatii de vânzare-cumparare, de cooperare, asociere, dar si relatii de competitie, concurenta – pâna la lupte pentru eliminarea competitorilor. Economiile de piata contemporane se bazeaza în buna parte pe functionarea mecanismului concurentei între întreprinderi simultan cu o anumita interventie a autoritatii publice. Gospodariile populatiei (populatia în general) consuma bunurile si serviciile produse în întreprinderi platind pretul acestora. Ele au rolul de a furniza întreprinderilor forta de munca prin formarea continua a noi resurse de munca si de a finanta întreprinderile direct (prin credite acordate, prin participari la capital sau asocieri) sau indirect prin economiile banesti depuse în banci, în fonduri de pensii, de garantare, de asigurare sau de investitii. O economie în care populatia nu poate consuma bunurile si serviciile produse si nu finanteaza productia prin economiile sale este în mare pericol! Întreprinderile asigura populatiei locuri de munca si conditii de subzistenta prin salarii si alte venituri banesti (dividende, dobânzi, contributii pentru asigurari sociale si pentru pensii) ca si conditii pentru satisfacerea directa a nevoilor de apartenenta, afiliere, recunoastere, stima, securitate, împlinire si autorealizare profesionala. Statul, prin institutiile sale, contribuie la asigurarea cadrului necesar functionarii întreprinderii (legislatie, stabilitate, securitate, acorduri cu alte state) si organizeaza prestarea unor servicii de utilitate publica comportându-se în unele situatii ca un agent economic. Întreprinderile pot beneficia de alocatii sub forma subventiilor pentru anumite sectoare, de masuri protectioniste, de comenzi de stat, de scutiri si reduceri fiscale sau vamale, prime pentru export sau promovarea unor productii etc. În exercitarea rolului sau statul utilizeaza resurse colectate sub forma impozitelor si taxelor de la întreprinderi. Regimul fiscal din economie si alocarea resurselor bugetare pot constitui factori de crestere economica (sau dimpotriva, pot avea efecte negative, în cazul unor politici neadecvate - si nu sunt rare cazurile în care guverne sunt acuzate de politica antinationala si erori costisitoare). Orice flux real (de bunuri sau servicii) este însotit de un flux monetar care exprima transferul banilor între agentii economici sau nasterea unor creante între agenti. Rolul institutiilor financiare în raporturile cu întreprinderile devine deosebit de important având urmatoarele componente: atragerea economiilor banesti ale populatiei si concentrarea temporara a disponibilitatilor banesti ale altor agenti concomitent cu utilizarea sumelor în activitati economice prin credite si alte forme de finantare, organizarea si facilitarea circulatiei banilor, a decontarilor între agentii economici. Alaturi de banci, fonduri de investitii, fonduri de asigurari, de pensii, un rol extrem de important în finantarea întreprinderilor revine burselor de valori. Economie http://www.ciorna.com/download-1982-ghidul-programatorului-html.html http://www.ciorna.com/download-1982.html Ghidul prezintã toate tag-urile recunoscute de majoritatea browser-elor - versiunile curente. Am inclus toate tag-urile din specificatia HTML 3.2 , precum si extensiile Netscape incluse în versiuni de pâna la 3.0b5. Acest ghid este scris astfel incât sã fie cât mai concis posibil; mai multe detalii despre HTML sunt disponibile la WWW Help Page. Comentariile si sugestiile sunt întotdeauna binevenite. Cuprins 1. MATERIAL INTRODUCTIV • Ce este unic la acest ghid • Ce tag-uri HTML sunt incluse • Cum este formatat acest document (incluzând o descriere a simbolurilor si abreviatiilor) 2. TAG-URI HTML • elemente de bazã (fiecare document HTML ar trebui sã le includã) • definitie structuralã (aparente controlate de preferintele browser-ului) • format de prezentare (autorul specificã aparenta textului) • link-uri si imagini • divizori • liste • background-uri si culori • caractere speciale • form-uri • tabele • frame-uri • java • misc Important: Dacã nu vã este clarã diferenta între HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2 si extensiile Netscape, vã sugerez sã cititi declaratia W3C asupra limbajului HTML. Informatica http://www.ciorna.com/download-1981-floppy-disk-ul.html http://www.ciorna.com/download-1981.html Disketa este principalul mediu pentru schimburile de informatii si cel mai popular sistem pentru salvarile de siguranta.Cu exceptia catorva tipuri de calculatoare portabile , toate PC sunt livrate cu cel putin o unitate de discheta ca echipament standard.Desi unitatile de discheta sunt disponibile in diferite dimensiuni si capacitati (discurile masoara de la 2,5 la 8 inci in diametru si pot stoca de la 160 Kb pana la 120 de Mb) , toate functioneaza dupa aceleasi principii. Tipuri de unitati de discheta : • 8 inci (au capacitate de 1 Mb – in present sunt disparate) • 5,25 inci (capacitate de 1,3 Mb ) • 3,5 inci (capacitate de 1,44 Mb sau 2,8 Mb – sunt cele mai folosite in ziua de astazi ) • LS-120 (capacitate de 120 Mb – pot citi si diskette de 3,5 inci) • Zip (capacitate de 100 sau 200 de Mb – folosit pe scara larga pentru transferarea fisierelor mari) • HiFD (capacitate 200 Mb un sistem de dischete brevetat , care incearca sa standardizeze capacitatea de 200 Mb pe dischetele de 3,5 inci) De la initializarea primului PC , dischetele au fost o binecuvantare si un blestem in acelasi timp ‘’ Nu poti trai nici cu ele , dar nici fara ele’’ Formatul Pentru dischetele de 3,5 inci sunt folosite patru formate , dintre care trei sunt acceptate de PC-uri .Unitatea de discheta si sistemul de operare se ajusteaza automat la formatul dischetelor pe care incercati sa le cititi , cu conditia ca unitatea de discheta sa poata citi formatul respective. Capacitate Unitate de masura 360 Kb 720 Kb 1,44 Mb 2,88 Mb Fete Numar 1 2 2 2 piste Numar 80 80 80 80 Sectoarele pe pista Numar 9 9 18 36 Dimensiunea sectoarelor Biti 512 512 512 512 Viteza de rotatie RPM 300 300 300 300 Rata de treansfer al datelor Kbps 250 250 500 1000 Densitatea bitilor(max) BPI 8717 8717 17434 34868 Densitatea pistelor TPI 135 135 135 135 coercitiviatte Oerstezi 650 650 720 1200 Capacitatea unei dischete este stabilita in timpul formatarii.Folosind optiunile comenzii DOS FORMAT sau optiunea FORMAT din meniul WINDOWS asociat unitatii de discheta , puteti sa selectati capacitatea dischetelor noi. Pentru formatarea unei dischete sub Windows , executati clic cu butonul din dreapta pe pictograma unitatii de discheta , apoi selectati optiunea Format.. Informatica http://www.ciorna.com/download-1980-evolutia-microprocesoarelor.html http://www.ciorna.com/download-1980.html Perioada 1993-1998 a fost foarte zbuciumata, marcata de o lupta foarte dura pe piata microprocesoarelor, in care Intel a inceput sa simta din ce in ce mai mult prezenta competitiei formate din AMD, Cyrix sau NexGen. Tot in aceasta perioada s-a lansat si standardul MMX care mai este folosit si in prezent. Era Pentium (1993-1998) Intel Pentium (22 martie 1993) Intel Pentium a fost primul procesor superscalar de la Intel (putea executa pana la doua instructiuni simultan). Multi s-au intrebat de ce Intel nu a denumit acest procesor 80586. Motivul a fost ca numele format numai din cifre nu putea fi protejat de copyright, asa ca Intel s-a vazut nevoit sa foloseasca si litere pentru a-si diferentia produsele de cele ale concurentei. Procesorul lucra cu o magistrala de date de 64 de biti (cu toate ca a fost un procesor pe 32 de biti) si a fost lansat initial la viteze de 60 si 66 de MHz. Au urmat insa foarte rapid versiuni de 75, 90, 100, 120, 133, 150, 166, 200, 233 MHZ. De fapt au existat trei versiuni de Pentium: prima versiune care nu cuprindea decat doua modele: Pentium la 60 si la 66MHz, a doua versiune care a adaugat instructiunile MMX si o ultima versiune care a micsorat distanta dintre tranzistoare permitand astfel viteze mai mari care au ajuns pana la 233MHz. Intel Pentium a fost primul microprocesor pentru PC-uri care putea sa calculeze mai mult de 100MIPS (milioane de instructiuni pe secunda). Tot pentru prima oara era posibila construirea unor sisteme care sa lucreze cu 2 procesoare in paralel (sisteme multiprocesor). Microprocesorul de la Intel venea cu 16Kb de cache incorporati in pastila de siliciu. AMD K5 / Nexgen Nx586 (1995) AMD a reactionat destul de tarziu in a lansa un procesor comparabil ca viteza cu Intel Pentium. In 1995 a produs totusi primul sau procesor care era conceput integral de catre ei, nemaifiind o simpla clona a procesoarelor Intel. Acest procesor s-a numit K5 si avea viteze de la 75 la 166MHz. Cu toate acestea nu era un procesor mai rapid decat cele de la Intel, in plus avand o unitate de calcul in virgula mobila destul de slaba (ca si Cyrix de altfel). Una din inovatiile aduse de K5 era faptul ca instructiunile x86 erau transformate intern in ROP (Risc OPerations). Aceste operatii RISC se puteau executa in nucleul RISC al procesorului care era mult mai rapud. In acelasi timp o companie de care putina lume auzise pana atunci, Nexgen, lansa primul sau procesor: Nx586. Complexitatea procesorului K5 a dus la frecvente destul de mici, ceea ce i-a facut pe cei de la AMD sa cumpere compania Nexgen care tocmai terminase design-ul noului lor procesor, NX686. Acest design a fost ulterior folosit de AMD in urmatoarea sa familie de procesoare pe care avea sa o lanseze in 1997. Cyrix 6x86 (Octombrie 1995) 6x86 a fost replica lui Cyrix la procesorul Pentium al lui Intel. Acest chip era produs initial de catre IBM dat fiind ca Cyrix nu avea unitati de asamblare de procesoare, insa ulterior, odata cu achizitionarea Cyrix de catre National Semiconductor a fost produs chiar de catre acestia. Procesorul a avut un succes destul de mare dat fiind ca era mai rapid decat un Intel Pentium la aceeasi frecventa. De altfel pentru a-l putea compara cu procesoarele de la Intel, cei de la Cyrix au inventat ceea ce s-a numit ulterior P-Rating. De exemplu procesorul Cyrix 6x86 care functiona la 150 de MHz a fost denumit 6x86PR200, ceea ce insemna ca era comparabil ca viteza cu un Pentium la 200. Unul din marile dezavantaje ale acestui procesor a fost insa viteza foarte mica a calculelor in virgula mobila. Cu toate acestea in aplicatiile de tip office s-a dovedit cel putin la fel de rapid ca si un Pentium. Informatica http://www.ciorna.com/download-1979-evolutia-limbajelor-de-programare.html http://www.ciorna.com/download-1979.html Un limbaj de programare este un sistem de convenţii adoptate pentru realizarea unei comunicări – între programator şi calculator . Limbajele folosite pentru programarea unui calculator sunt extrem de asemănătoare limbajelor naturale . Ele sunt compuse din : - cuvinte (rezervate) ; - punctuaţie ; - propoziţii şi fraze ; - reguli sintactice etc . Aşa cum pentru însuşirea unei limbi străine trebuie învăţate cuvintele acesteia şi regulile cu care pot fi manevrate tot aşa pentru însuşirea unui limbaj de programare trebuie studiate cuvintele şi semnele care îl compun împreună împreună cu regulile de manevrare a lor. De-a lungul timpului,oamenii au inventat masini pentru a calcula cat mai eficient.Inaintea calculatoarelor performante din zilele noastre,au existat alte masini de calcul. Momentul iniţial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus în anul 1830 o Maşină Analitică care a anticipat în mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilităţiile tehnologice ale vremii sale. Înaintea a mai fost încercări în acest domeniu ale lui Leibnitz şi Pascal (sec al XVII-lea) . Următorul moment de referinţă este anul 1937, când Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secvenţă de Comandă Automată, bazat pe o combinaţie între ideile lui Babbage şi calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM. Construcţia acestuia a început în anul 1939 şi s-a terminat în anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost în principal primul calculator electromecanic, fiind alcătuit din comutatoare şi relee. Înlocuirea releelor cu tuburi electronice a constituit un important pas înainte. Rezultatul a fost concretizat în calculatorul ENIAC ( Electronic Numerical Integrator And Computer ), primul calculator electronic digital. El conţine circa 18.000 de tuburi electronice şi executa 5.000 de adunări pe secundă, având o memorie de 20 de numere reprezentate în zecimal. Programarea sa se realiza prin poziţionarea a circa 6.000 de comutatoare, cu mai multe poziţii. O semnificaţie aparte o are faptul că în arhitectura calculatoarelor Mark I şi ENIAC, intrau mai multe elemente de calcul, ce lucrau în paralel la o problemă comună, fiind dirijate de o singură unitate de comandă . Această soluţie a fost aleasă datorită vitezei reduse a fiecărei unităţi de calcul, în parte. La versiunea următoare s-a renunţat la această structură paralelă de calcul, deoarece s-a considerat că viteza unei unităţi de calcul, realizată cu circuite electronice, este suficientă . Soluţia prelucrării paralele a fost reluată ulterior după anii 80’ pentru mărirea performanţelor unui sistem de calcul; astfel în 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce foloseşte peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizând tehnica „de calcul masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, în cercetări genetice, spaţiale, meteorologice). Informatica http://www.ciorna.com/download-1978-evolutia-computerelor.html http://www.ciorna.com/download-1978.html Momentul iniţial al istoriei calculatoarelor este, de obicei legat de numele matematicianului englez Charles Babbage. El a propus în anul 1830 o Maşină Analitică care a anticipat în mod fascinant structura calculatoarelor actuale. Ideile sale au devansat cu peste 100 de ani posibilităţiile tehnologice ale vremii sale. Înaintea a mai fost încercări în acest domeniu ale lui Leibnitz şi Pascal (sec al XVII-lea) . Următorul moment de referinţă este anul 1937, când Howard Aiken, de la Universitatea Harvard a propus Calculatorul cu secvenţă de Comandă Automată, bazat pe o combinaţie între ideile lui Babbage şi calculatoarele elertromecanice, produse de firma IBM. Construcţia acestuia a început în anul 1939 şi s-a terminat în anul 1944, fiind denumit Mark I . El a fost în principal primul calculator electromecanic, fiind alcătuit din comutatoare şi relee. Înlocuirea releelor cu tuburi electronice a constituit un important pas înainte. Rezultatul a fost concretizat în calculatorul ENIAC ( Electronic Numerical Integrator And Computer ), primul calculator electronic digital. El conţine circa 18.000 de tuburi electronice şi executa 5.000 de adunări pe secundă, având o memorie de 20 de numere reprezentate în zecimal. Programarea sa se realiza prin poziţionarea a circa 6.000 de comutatoare, cu mai multe poziţii. O semnificaţie aparte o are faptul că în arhitectura calculatoarelor Mark I şi ENIAC, intrau mai multe elemente de calcul, ce lucrau în paralel la o problemă comună, fiind dirijate de o singură unitate de comandă . Această soluţie a fost aleasă datorită vitezei reduse a fiecărei unităţi de calcul, în parte. La versiunea următoare s-a renunţat la această structură paralelă de calcul, deoarece s-a considerat că viteza unei unităţi de calcul, realizată cu circuite electronice, este suficientă . Soluţia prelucrării paralele a fost reluată ulterior după anii 80’ pentru mărirea performanţelor unui sistem de calcul; astfel în 1996 Firma INTEL a realizat un supercalculator ce foloseşte peste 7000 de procesoare PENTIUM utilizând tehnica „de calcul masiv” (utilizat pentru simularea testelor nucleare, în cercetări genetice, spaţiale, meteorologice). De remarcat că la realizarea primelor calculatoare, în calitate de consultant al echipei, a lucrat şi matematicianul John von Neumann, unul dintre matematicienii importanţi ai secolului XX. De altfel, la realizarea calculatorului EDVAC ( primul calculator cu circuite electronice ) el a stabilit 5 caracteristii principale ale calculatorului cu program memorat : 1. Trebuie să posede un mediu de intrare, prin intermediul căruia să se poată introduce un număr nelimitat de operanzi şi instrucţiuni . 2. Trebuie să posede o memorie, din care să se citească instrucţiunile şi operanzii şi în care să se poată memora rezultatele. 3. Trebuie să posede o secţiune de calcul, capabilă să efectueze operaţii aritmetice şi logice, asupra operanzilor din memorie. 4. Trebuie de asemenea să posede un mediu de ieşire, prin intermediul căruia un număr nelimitat de rezultate să poată fi obţinute de către utilizator. 5. Trebuie să aibă o unitate de comandă , capabilă să interpreteze instrucţiunile obţinute din memorie şi capabilă să selecteze diferite moduri de desfăşurare a activităţii calculatorului pe baza rezultatelor calculelor . Informatica http://www.ciorna.com/download-1977-editorul-de-tabele-microsoft-excel.html http://www.ciorna.com/download-1977.html Pentru deschiderea programului Excel se vor efectua urmatorii pasi: -se face clic pe start, iar pe ecran va aparea meniul start. -se selecteaza Programs , iar pe ecran va aparea meniul Program -se selecteaza optiunea Microsoft Excel pentru a deschide programul. Ecranul de deschidere din Excel prezinta un registru de calcul gol avand eticheta Book 1. Fisierele din Excel sunt denumite registre de calcul. Orice registru de calcul este format din trei foi de calcul. Fiecare foaie de calcul este formata din coloane si randuri care se intersecteaza, formand casete care poarta denumirea de celule,in care se introduce text, formule, cifre, grafice.Etichetele din partea de jos a ecranului, a registrului de calcul care poarta inscriptiile Shet 1, Shet 2, Shet 3, etc., permit rasfoirea foilor de calcul executand clic pe acestea cu mose-ul. Aplicatia Excel poata fi pornita deschizand direct un registru de calcul.Pentru a deschide programul Excel si un registru de calcul se vor se efectua urmatorii pasii: -se face clic pe butonul de Start iar pe ecran va aparea meniul Start. -se face clic pe Open Office Document.Excelva deschide caseta de dialog Open Office Document prezentand continutul dosarului My Documents. -se face clic pe denumirea registrului de calcul , pentru a-l selecta apoi se face clicpe Open pentru a-l deschide odata cu programul Excel. Majoritatea operatiilor executate in Excel vor fi facute cu ajutorul comenzilor disponibile pe bara de meniuri din partea superioara a ecranului si cu barele de instrumente standard si de formatare de sub aceasta. Pentru a descchide aplicatia Excel si a reveni la suprafata de lucru din Windows , se vor efectua urmatorii pasi: -se deschide meniul File , si se selecteaza Exit sau -se face clic pe butonul Close (X) din fereastra Excel. In cazul in care am modificat in vreun fel registrul de calcul fara sa salvam fisierul Excel va intreba utilizatorul daca doreste sa salveze fisierul inainte programul. Prezentarea ferestrei Excel : Fereastra Excel are numeroase elemente comune cu ferestrele Windows , inclusiv o bara de meniuri de unde se pot selecta comenzi , o bara de stare care indica starea activitatii curente si bare cu inrumente care contin butoane si liste derulante prin care obtinem un acces rapid la comenzile si facilitatile utilizate frecvent. In plus fereastra contine cateva elemente unice in Excel printre care : bara de formule,in cazul in care este introdusa o formula intr-o celula tot ceea ce utilizatorul scrie apare si pe bara de formule.Tot pe aceasta bara este indicata pozitia celulei. Fereastra registrului de calcul. Orice fisier creat cu Excel este un registru de calcul care contine una sau mai multe foi de calcul.Putem deschide concomitent mai multe fisiere , registre de calcul fiecare avand propria fereastra. Informatica http://www.ciorna.com/download-1976-echipamente-periferice.html http://www.ciorna.com/download-1976.html 1.Componentele unui PC Elementele esentiale ale sistemelor birotice sunt: echipamentele fizice (componenta hard), programele (componenta soft) si informatiile care reprezintă obiectul prelucrării. Componenta fizică este reprezentată de un calculator electronic sau de o retea de calculatoare, împreună cu echipamentul pentru comunicatii. Acestea pot fi detaliate pe: Calculator (calculatoare în retea) (în general, de tip PC) format(e) din: procesor, memorie internă, interfete cu echipamentele periferice si eventual interfete de retea si cabluri de conectare. Dispozitive de intrare-iesire tipice calculatoarelor (tastatură, monitor, mouse, imprimantă, scanner, plotter, speaker) sau mai general, sistemelor informatice multimedia si de comunicare. PROCESORUL Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împărţi sarcini fiecăreia , de a coordona şi verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate funcţiona fără procesor . Procesoarele au avut evolutie rapidă de la 8088,8086…80486 , producţia fiind asigrata în principal de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de AMD şi Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel şi au o arhitectura compatibilă cu cele produse de Intel , însă se dezvoltă separat . Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de execuţie paralelă , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul execuţiei prin expandarea unităţilor de decodificare a instrucţiunii şi de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date şi instrucţiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mări procentul instrucţiunilor ce pot fi executate la viteza de o instrucţiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima dată integrată unitatea de calcul în virgulă flotantă (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul . AMD a lansat în aceeaşi perioadă procesorul 486 DX5 cu frecvenţe pînă la 133 , fără prea mult success . Surprinzător , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix şi AMD . Intel a decis să schimbe formatul numelui trecând la Pentium . Procesorul Pentium a adăugat o a doua bandă de asamblare pentru a obţine performanţe superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa două instrucţiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod şi unul similar pentru date . Pentru îmbunătăţirea execuţiei ramificaţiilor din programe s-a implementat conceptul de predicţie a salturilor, introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au rămas pe 32 de biti , căile interne fiind pe 128 sau 256 de biţi , magistrala de date externă – 64 biţi . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocessor . Amd a lansat într-o perioadă intermediară procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 . Amd şi Cyrix au rămas multă vreme într-un con de umbră al lui Intel , mai ales că procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la frecvenţa de 166 Mhz fiind adăugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instrucţiuni , patru tipuri noi de date şi un nou dst de registrii pentru a accelera performanţele aplicaţiilor multimedia şi de comunicaţii ; MMX se bazează pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permiţând imbunătăţirea performanţelor aplicaţiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari şiruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmează Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instrucţiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicată pe 64 de biti . . Procesoarele Pentium şi Pentium Pro au fost dezvoltate până la frecvenţe de 233 Mhz , următorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) şi Pentium III . Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 faţă de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la Intel cu un set de instrucţiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit că şi procesoarele K6 au înglobat instrucţiuni MMX frecvenţa maximă atinsă fiind de 500Mhz . AMD K6-3 înglobează 256kb level 1 cache ceea cea aduce un spor de viteza substanţial Cyrix a rămas în urmă , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz , pe când la AMD seria K6 –K62 a fost extrem de reuşită , depăşind pe alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente . Fiecare processor din seria x86 este compatibil fizic cu placa de bază , astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard de pini (321) . Pentru a descuraja concurenţa , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III , conectarea la mainboard făcându-se printr-un nou tip de soclu – Sec – Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenţă) a acestui soclu firmelor AMD şi Cyrix. Ca replică , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concurează direct Pentium II prin frecvenţe de pana la 900Mhz şi cache level 2 –512Ko,pentru un nou tip de soclu – Slot A . Succesul pe piaţă al procesoarelor Intel a fost datorat faptului că fiecare nou procesor îngloba funcţiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha , Dec , Risc sunt extrem de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz . Informatica http://www.ciorna.com/download-1975-dvd-urile.html http://www.ciorna.com/download-1975.html Deşi capacitatea de stocare a unui CD-ROM este semnificativă,multe programe şi jocuri incep să aibă dimensiuni din ce in ce mai mari;au apărut deja enciclopedii sau programe pe 4-5 CD-ROM-uri.Problema aceasta este rezolvată prin apariţia DVD-ROM-ului,următorul pas după compact disc. . DVD-ul va fi foarte important pentru utilizatorii computerelor pentru ca va fi folosit pentru cele mai mari şi mai interesante jocuri,pachete de programe şi filme. Tehnologia DVD va inlocui,probabil,casetele video care există la ora actuală pe piaţă.Un disc DVD arată ca un CD obişnuit,dar punctele purtătoare de informaţie binară (0 şi 1) sunt mult mai mici şi mai apropiate unele de altele.Aşa că in loc de 650 MB de informaţie care pot fi stocaţi pe un CD, un DVD poate stoca acum pană la 4,7 GB. Spre deosebire de CD,un DVD poate avea două feţe pe care să se inregistreze informaţie,aşa că intorcandu-l se mai pot citi incă 4,7 GB de informaţie.Iar pe viitor discul va avea mai multe straturi in interior astfel că va putea stoca peste 15 GB – sufficient pentru cel mai mare program imaginabil. Primele discuri DVD-ROM sunt instructive-deconectante şi discuri cu jocuri.Acestea folosesc capacitatea suplimentară pentru a adăuga mai multe segmente de informaţie video şi audio şi pentru a face ca toate fragmentele multimedia să arate şi să sune mai bine decat CD-ROM-urile standard. Unităţi DVD-ROM Pentru a rula un DVD ,este nevoie de o unitate DVD-ROM – arată la fel ca unitatea de CD-ROM, dar are două lasere:unul pentru citirea CD-urilor clasice,iar celălalt pentru discuri DVD.După ce am instalat o unitate DVD-ROM in PC,el va putea să citească orice tip de CD – fie el vechi sau mai nou. Filme pe discuri Capacitatea uriaşă a discului DVD este ideală pentru a stoca poze şi sunet de înaltă calitate – de fapt,Hollywood-ul a avut încă de la început un rol important în lansarea DVD-ului.Aceasta deoarece filmele încep să fie lansate atat pe casete video,cat şi pe DVD.Pentru a rula aceste Video-DVD-uri pe PC este nevoie de o placă decodoare Video-DVD,care funcţionează paralel cu placa video a PC-ului.Pe măsură ce apar PC-uri tot mai puternice,nu o să mai fie nevoie de o placă video suplimentară,deoarece întreaga activitate de derulare video va fi realizată în interiorul procesorului central ultrarapid al PC-ului. Înregistrarea unui DVD Ca şi la CD-ROM-uri,există DVD-ROM-uri pe care se poate scrie informaţie,dar şi DVD-ROM-uri pe care se poate inscripţiona informaţie şi se poate şterge şi apoi rescrie o altă informaţie.Se pot folosi acestea pentru a degrava hard discul de un număr uriaş de fişiere sau pentru a stoca temporar imagini video şi muzică. Istoric În anii 1990 Phillips a colaborat Coorporaţia japoneză Sony pentru a crea un disc digital versatile (Digital Versatile Disk) care să aibă o capacitatea mai mare de stocare a informaţie decat CD-ul.Alte firme nu au acceptat standardul propus de inginerii de la Phillips şi Sony.Producători DVD-ului au optat totuşi pentru un alt standard şi alianţa Phillips-Sony a acceptat să licenţieze rezultatele cercetărilor consorţiului global. Informatica http://www.ciorna.com/download-1974-solutii-tampon-de-ph.html http://www.ciorna.com/download-1974.html Soluţiile tampon sunt soluţii de electroliţi a căror prezenta se opune variaţiei pH-ului atunci când se adăuga un acid sau o baza. Acţiunea tampon este o consecinţa a echilibrelor dintre apa, acizi slabi, baze, amfoliti si ioni in care se transforma aceste specii în soluţie apoasã. Datorita reversibilitatii reactiei, adaosul de acid tare la o solutie tampon de acetat nu produce o variatie mare a pH-ului, deoarece acidul adaugat este neutralizat de ionul de acetat ce functioneaza ca baza. Similar, un adaos de hidroxid alcalin este neutralizat de ionul de hidroniu, conducand la formare de acid acetic. O baza puternica va reacţiona cu acidul slab formând sare si apa . Importanta soluţiilor tampon: Pentru multe procese chimice este important ca valoarea pH-ului unei soluţii sa nu se schimbe, chiar daca sunt adăugate cantitati de acizi sau de baze tari. La nivel celular, in organismul uman, participa acizi si baze. De asemenea, procesele biochimice sunt controlate de enzime, care au acţiune optima doar in intervale mici de pH. In terenurile arabile, fertile, au loc procese biochimice intr-un interval relativ mic de pH. In toate aceste cazuri, precum si in alte cazuri similare, păstrarea constanta a pH-ului se face cu ajutorul soluţiilor tampon. Variaţia foarte restrânsa a valorii normale a pH-lui, in comparaţie cu variaţia valorii altor parametrii ai homeostazei mediului intern, rezultǎ din faptul cǎ majoritatea enzimelor ce controleazǎ metabolismul celular au un pH optim de acţiune, cu limite foarte apropiate si dependent de valorile lui extracelulare. Din acest motiv menţinerea pH-ului mediului intern este o condiţie obligatorie pentru desfǎsurarea activitǎtii metabolice a organismului. Pentru îndeplinirea acestei condiţii, echilibrul acido-bazic prezintǎ mecanisme complete si rapide, legate de desfǎsurarea funcţiilor vitale ale organismului. Tendinţele de variaţie, in sensul creşterii sau scǎderii pH-ului in diferite condiţii de activitate a organismului, sunt controlate prin intermediul sistemului tampon al sângelui si prin intermediul activitǎtii diferitelor organe (in special rinichiul si plǎmanul). Sistemul tampon este format fie dintr-un acid slab si sarea sa cu o bazǎ tare, fie dintr-o bazǎ slabǎ si sarea sa cu un acid puternic. Deoarece tendinţa de creştere a aciditǎtii (scǎderea pH-ului) este preponderentǎ in organismul uman, sistemele tampon antiacide sunt bine reprezentate. Unele sisteme tampon din organism sunt constituite numai din substanţe anorganice iar altele din substanţe organice (mai mult sau mai puţin complexe). In ordinea complexităţii lor crescânde, principalele sisteme tampon din organism sunt: 1) sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat; 2) sistemul tampon al fosfaţilor; 3) sistemul tampon al unor acizi organici; 4) sistemul tampon al hemoglobinei. Chimie http://www.ciorna.com/download-1973-poluarea-mediului-ambiant.html http://www.ciorna.com/download-1973.html În 1854 F. Pierce, primarul Washingtonului, i-a adresat căpeteniei unuia din triburile aborigine de indieni să-i vîndă o zonă vastă din teritoriul ce le aparţinea. Iată ce a răspuns căpetenia indienilor: ,,... Cum se poate cumpăra sau vinde cerul sau căldura pămîntului?Această idee pare stranie. Dacă noi nu posedăm răcoarea aerului şi luciul apelor, atunci cum le puteţi cumpăra voi? Noi sîntem o parte a pămîntului,iar el face parte din noi.Florile aromate sînt surorile noastre,iar cerbul,mustangul,acvila din ceruri—sînt fraţii noştri.Crestele stîncoase,căldura unui animal sau copilul nou-născut,--- toate fac parte din aceeaşi familie.Fraţii, familia nu se cumpără şi nici nu se vînd...” Acest fragment ne face să înţelegem ce legătură strînsă există între indieni şi pămînt şi cu cît respect ei tratau elemen tele naturale ale Terrei.La fel şi noi sîntem obligaţi să învă- ţăm a respecta natura.Dar pentru aceasta este necesar să cu- noaştem mai întîi unele probleme create în urma proastei gos- podăriri a elementelor planetei-aerul,solul,apele,oraşele. Centrele urbane şi poluanţii-o situaţie inevitabilă? La început omul,prin agricultură şi alte activităţi legate de folosirea resurselor naturale,era în strînsă legătură cu pămîntul şi resursele lui.Însă,pe măsura evoluţiei sale,au apărut localită-ţi din ce în ce mai populate,care s-au transformat treptat în centre urbane.Această concentraţie enormă de oameni pe un teritoriu restrîns,împreună cu multiplele activităţi de producţie, au creat grave probleme mediului natural de viaţă. Astăzi centrul şi periferia oraşelor nu mai sînt locuri potrivite pentru a face o plimbare,a respira aer proaspăt în orele de odihnă.Aerul este îmbîcsit cu gaze toxice,pretutindeni sînt aruncate deşeuri menajere,iar zgomotul transportului şi şantie- relor de construcţie devine insuportabil... Oare aceasta,într-adevăr este acea,,societate perfectă”spre ca- re am tins atît de mult? Atmosfera, litosfera, hidrosfera şi biosfera se află într-o legătură reciprocă.Aceasta se datorează unui proces îndelungat de evoluţie,pe parcursul căruia între componentele naturii s-a creat un echilibru natural perfect.El este coordonat de către Soare şi face ca materia să circule conform unor cicluri închi- se. Astfel,carbonul,hidrogenul şi oxigenul circulă permanent în atmosferă, hidrosferă, litosferă şi biosferă, parcurgînd cicluri închise.În ciclurile naturale niciodată nu rămîn deşeuri neutili-zate, deoarece ,,deşeurile” apărute sănt numaidecît reciclate în continuare.De exemplu,oxigenuleliminat de plante în procesul fotosintezei este un produs secundar-un deşeu.El însă este fo- losit de animale pentru respiraţie.Iar dioxidul de carbon care rezultă în urma respiraţiei este din nou reutilizat de plante pen- tru fotosinteză. Omul însă,intervenind asupra naturii,a rupt aceste cicluri închise şi a creat noi cicluri ,deja deschis,care conduc la formarea unor substanţe neutilizabile,numite respectiv deşeuri, substanţe poluante sau poluanţi. Poluarea este procesul de modificare a mediului-aer,apă, sol-prin impurificarea cu substanţe toxuce care afectează viaţa organismelor vii. Substanţele toxice se obţin ca urmare a activităţii umane ne- -chibzuite.De aceea omul este nevoit să elaboreze metode efi- ciente de reciclare a poluanţilor.În caz contrar,în scurt timp planeta s-ar putea transforma într-o imensă ,,ladă de gunoi”. Unul din poluanţii periculoşi care impurifică aerul centrelor urbane,afectîndu-ne viaţa,este smogul. Aerul inspirat al oraşelor de cele mai multe ori nu este alt- ceva decît un ,,cocktail” concentrat de toxine care provoacă fenomenul numit smog.Termnul provine de la cuvintele engle- ze ,,smo-ke”- fum şi ,,fo-g”-ceaţă. Biologie http://www.ciorna.com/download-1972-bursa-de-valori-bucuresti-(lucrare-de-disertatie).html http://www.ciorna.com/download-1972.html Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectuează investiţii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-şi finanţa propria activitate economică. Se transferă astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le deţin, prin disponibilizare, către agenţii economici care le folosesc, fie pentru iniţierea unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi dezvoltarea unei afaceri existente. În acelaşi timp, se naşte o relaţie de feedback, de la utilizatorii de fonduri către investitorii iniţiali, prin distribuirea profitului obţinut în urma valorificării resurselor financiare. Într-o economie de piaţă, distribuirea profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria voinţă, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor financiare. Încă de la apariţia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat. În condiţiile tranziţiei României la economia de piaţă, bursa de valori şi-a reluat activitatea după o întrerupere de aproape cinci decenii. În ciuda unui început ezitant şi a unor oscilaţii în activitatea ei, bursa de valori îşi consolidează poziţia în mecanismul economiei de piaţă, urmând să joace un rol tot mai important în viitor. Pornind de la această realitate, am considerat oportună analiza temei alese în cadrul prezentei lucrări de disertaţie. Ţinând cont de faptul că tema pe care mi-am ales reprezintă obiectul “Bursa de Valori Bucureşti. Istoric, management, performanţe” am să trec direct la prezentarea structurii al acestei lucrări, care la rândul lui conţine trei capitole. În primul capitol sunt prezentate aspectele semnificative legate de istoricul apariţiei şi dezvoltării pieţelor bursiere, definiţia, clasificarea, caracteristicile pieţelor financiare, respectiv reglementările legale aplicabile bursei din România precum şi structura organizatorică a bursei. În capitolul al doilea este prezentat cadrul teoretic privind bursele de valori şi anume cotarea societăţilor la bursă, mecanismul tranzacţiilor cu titluri şi alte active respectiv operaţiunile cu titluri financiare derivate. În capitolul trei sunt prezentate aspectele practice ale aplicării la Bursa de Valori Bucureşti a reglementărilor generale şi specifice legate de organizarea şi funcţionarea bursei, acest capitol totodată cuprinde indicii Bursei de Valori Bucureşti, realizările şi performanţele acestei instituţii. În finalul lucrării de faţă am punctat unele concluzii şi propuneri cu referire la implicaţiile integrării economiei româneşti în spaţiul european asupra Bursei de Valori Bucureşti, la principalele direcţii în care ar trebui să acţioneze Bursa de Valori Bucureşti în următorii ani. Economie http://www.ciorna.com/download-1971-dispozitive-periferice-de-intrare.html http://www.ciorna.com/download-1971.html 1. Tastatura Cel mai utilizat dispozitiv periferic de intrare este tastatura, care asigura introducerea informatiilor in memoria calculatorului.Cel mai intalnit standard de tastatura este QWERTY.Tastatura are cinci grupe de taste, corespunzatoare cu urmatoarele zone : -taste functionale -taste alfanumerice -taste speciale -taste numerice -taste de deplasare 2. Mouse-ul Denumirea provine de la similitudinea ce exista intre acest dispozitiv si un soarece,atat din punct de vedere al formei,cat si al miscarilor efectuate de acesta.De obicei mouse-ul are doua sau trei butoane folosite pentru transmiterea de comenzi si date de intrare catre calculator.Poate fi utilizat pentru selectarea textului in cadrul editoarelor de text,alegerea si selectarea unei optiuni dintr-un meniu , deplasarea rapida pe ecran si pentru realizarea tehnicilor speciale care, in alte conditii , ar necesita un timp mult mai mare de lucru (ca de exemplu tragere-si-copiere , tragere-si-duplicare etc.) 3. Trackball-ul Este un dispozitiv asemanator mouse-ului.Foarte multi utilizatori il prefera in locul mouse-ului,datorita faptului ca,prin pozitia fixa pe care o are,ocupa mai putin spatiu si,cu ajutorul bilei,permite o mai mare libertate de miscare a cursorului pe ecran. 4. Joystick-ul Este un dispozitiv asociat de obicei jocurilor.Este ergonomic,special proiectat pentru a oferi comoditate in manevrarea sa cu ajutorul mainii.Datorita tehnologiei avansate utilizate la fabricarea sa,permite miscari compuse. 5. Creionul optic Este un dispozitiv asemanator unui creion,avand in varf un senzor optic.Ofera posibilitarea desenarii si scrierii direct in calculator prin intermediul unor monitoare speciale . 6. Scanner-ul Este un dispozitiv ce permite transformarea imaginilor sub forma de date recunoscute de calculator.Scanner-ele moderne au capacitatea de a recunoaste textul in cu ajutorul unor programe tip OCR (Optical Character Recognition),care convertesc imaginea scanata in siruri de caractere ce pot fi prelucrate ulterior cu ajutorul editoarelor de text. Dispozitive periferice de iesire 7. Monitorul Este dispozitivul care permite vizualizarea rapida a rezultatelor executarii unei explicatii.Principalele caracteristici ale unui monitor sunt : claritatea imagini , numarul de culori permis pentru afisare si nivelul de radiatii.Imaginea este formata din puncte individuale numite pixeli.Calitatea imginii este data in principal de rezolutie,care reprezinta numarul de pixeli ai ecranului. Informatica http://www.ciorna.com/download-1970-determinarea-arborelui-partial-de-cost-minim.html http://www.ciorna.com/download-1970.html Arbori – Notiuni introductive O categorie importanta de grafuri esteaceea in care muchiile sun niste legaturi de tip parinte-fiu.Un astfel de graf se va numi ARBORE. Definitie: Se numeste arbore un graf conex si fara cicluri. Un arbore cu n varfuri are n-1 muchii. Proprietati caracteristice unui arbore: • Exista un nod in care nu intra nici un arc numit radacina arborelui. • Cu exceptia radacinii, fiecare nod are proprietatea ca in el intra un singur arc. Acesta leaga nodul respectiv de un alt nod numit numit predecesor sau parinte. • Dintr-un nod pot iesi unul sau mai multe arce.Fiecare astfel de arc,leaga nodul Respectivd de un alt nod numit Succesor sau fiu al nodului. * Nodurile sunt organizate pe nivele primul nivel fiind ocupat de nodul radacina. Nodurile de pe ultim nivel se caracterizeaza prin faptul ca din ele nu mai iese nici un arc ,si se numesc noduri terminale sau frunze. • Nodurile pot contine o asa informatie utila ,carte poate fi de orice tip. Exemplu: Nodul 1 este radacina arborelui. Frunzele arborelui sunt 3,8,9. Algoritmul Prim (scris în 1957 si implementat în 1961 de catre Dijkstra) elimina acest neajuns. Se opereaza cu datele din acelasi graf. Se porneste initial, ca si în algoritmul lui Kruskal cu “n” vârfuri izolati (adica de la cele “n” varfuri, dar fara a fi trasat între aceste vârfuri vre-o muchie), urmând ca pe parcurs aceste vârfuri sa fie legate între ele de arborele cu lungimea minima. Fie G=(X,U) un graf neorientat si conex cu n varfuri. Fiecare muchie se caracterizeaza printr-un numar intreg asociat ,numit cost. Graful este definit prin matricea costurilor, care fiind foarte asemanatoare cu matricea de adiacenta o va inlocui pe aceasta din urma.Notand matricea costurilor cu A , un element Informatica http://www.ciorna.com/download-1969-crearea-obiectelor-in-javascript.html http://www.ciorna.com/download-1969.html Obiectele particularizate din JavaScript sunt strans asociate tablourilor. Tablourile constituie o modalitate de structurare a datelor intr-un container. Oricat de puternice ar fi ele, nu izbutesc insa sa satisfaca toate cerintele programarii in JavaScript. Desi stocheaza date, tablourile nu pot stoca si comportamente. Un obiect contine atat date (proproetati) cat si comportamente (metode). Prin urmare desi un tablou este in esenta acelasi lucru cu un obiect cu proprietati, el nu stocheaza informatii privitoare la felul in care tabloul poate raspunde la metode. Este necesara crearea unei entitati care poate incapsula elemente de date si raspunsurile la metode. Pentru a crea un obiect JavaScript, trebuie sa creati constructor. Constructorul este o functie JavaScript speciala, care defineste cum va arata si cum va functiona obiectul. Constructorul nu creaza de fapt obiectul, ci ofera un sablon pentru felul in care va arata un obiect initiat. Crearea instantei unui obiect este numita instantierea obiectului. Structura fundamentala a unui obiect initiat: function object(parametru1, parametru2,...){ this.property1=parametru1; this.property2=parametru2; this.property3=parametru3; this.property4=parametru4; .... this.method1=function1; this.method2=function2; .... } Structura constructorului este relativ simpla. Mai intai se numeste metoda in sine. Numele functiei va servi ca nume al tipului de obiect si, de aceea, de dragul claritatii este esential sa conferiti un nume descriptiv metodei constructor. Daca se intentioneaza crearea unui obiect care sa reprezinte o factura, numiti-l “factura”. Exista persoane care-si numesc constructorul folosind un format bazat pe verb, de pilda creareFactura. Acest obicei poate duce la programe care deruteaza si sunt dificil de citit, deoarece proprietatea unui obiect arata in felul urmator: myDate = creareFactura.date; Mai rau inca, daca exista si o functie creare() ca metoda a obiectului, codul va arata atfel: creareFactura.creare(); O metoda mult mai clara de denumire este folosirea unui format bazat pe substantiv, care face mai lizibila anterioarele doua linii. myDate = factura.date; si factura.creare(); In al doilea rand, trebuie adaugat la functie parametri pentru toate proprietatile obiectului. Astfel la initializarea obiectului se transfera valorile proprietatii spre functie ca parametri. In al treilea rand, trebuie atribuite proprietatilor obiectului valoarea parametrilor intrati. Cuvatul cheie this este util aici; se foloseste pentru a reprezenta obiectul, cand definiti proprietatile. In al patrulea rand, trebuie definite metodele pe care le va avea tipul de obiec. In vreme ce proprietatilor le sunt atribuite valori de catre parametrii constructorului insusi, metodele sunt create ca functii in exteriorul constructorului si sunt atribuite definirii metodei obiectului. Informatica http://www.ciorna.com/download-1968-computerul.html http://www.ciorna.com/download-1968.html 1.Definitie Conform dictionarului, computerul este un aparat de facut calcule sau de controlat operatii care sunt accesibile in termeni numerici sau logici. Cu toate ca definitia este exacta, nu reuseste, ca orice alta definitie data de orice alt dictionar, sa diferetieze abilitatile si functile diferitelor tipuri de computere, contemporane cat si viitoare. Alte definiti :  „masina” electrica , programabila, automata de procesat informati  aparat electric care executa comenzile unui program  aparat electronic care poate executa, salva si procesa informatile introduse – PC Dupa cum se observa, definiti exista si variaza de la caz la caz acoperind doar o parte din ceea ce poate fii un computer. 2.Etimologie Cuvantul de fata a avut o evolutie constanta de sensuri dealungul timpul, dar mereu are la baza abilitatile unui aparat folosit de om. La inceput cuvantul era utilizat pentru a defini o persoana care facea calcule matematice ( computer = calculator ). Sensul este inca utilizat. In anul 1892 s-a introdus pentru prima data in dictionar( Oxford English Dictionary) cuvantul computer, cu referire la un aparat automat de calcul. In 1946 alte definiti mai explicite si variate au fost introduse, ce diferentiau mai multe tipuri de aparate, precum calculatoare analogice , digitale si electrice. 3.Scurt Istoric Primele „computere” le putem considera ca fiind aparatele mecanice construite de Blaise Pasacal(1623- 1662) sau Charles Babbbage( 1791- 1871). Se poate spune ca aceste aparate au format bazele aparatelor si de astazi. George Boole(1815 – 1864) a avut un impact important in istoria computerelor prin teoria lui ce continea doua stari : adevarat si fals. ( Instructiunile de tip adevarat- fals, sunt cunoscute drept instructiuni boolean) 1937 Claude Shannon a pus in practica teroria booleana imbinanado cu circuite electronice. Petru fiecare din cele doua stari logice a introdus un nivel diferit de voltaj. Primul computer, in sensul puternic al cuvantului a fost creat de Konrad Zuse (1910-1995), un inginer german, este Z3. care lucra la o fregventa de 5.33 Hz. ENIAC(Electronic Numerical Integrator And Computer) l-a urmat in 1946 creat de Turing-complete, petru guvernul Statelor Unite ale Americi, care l-a utilizat petru calcularea de traiectori. Univac I (1951) a fost versiunea mai performanta si mai compacta, relativ vorbind, a lui ENIAC, fiind considerat primul computer “comercial”. A doua generatie de computere a inceput odata cu inventarea trazistorilor care au inlocuit clasicele si incomodele lampi electronice. De aici se poate vorbi de un inceput al minituarizi computerelor cat si comercializarea lor. Odata cu a doua generatie se creaza diferite tipuri de limbi de microprogramare(ex: FORTAN) cat si mai multe tipuri de computere create de firma IMB( IBM S/630 care putea utiliza diferite tipuri de software, numarul de computere vandute a fost 14.000 de unitati) . A treia generatie de computere a produs o adevarata explozie in utilizarea computerelor, prin invetarea mult necesarei placi integrate care a dus in final la crearea microprocesorului de catre firma Intel. De aici computerele au evoluat si diversificat intr-un mod impresionant de rapid, devenind un “obiect” indispensabil in orice domeniu. Informatica http://www.ciorna.com/download-1967-componentele-unui-pc.html http://www.ciorna.com/download-1967.html Un PC (Personal Computer) , produs dupa standardele IBM are în exterior vizibile doua module : towerul si monitorul . Se deosebesc apoi perifericcele care sunt tastaura , mouse-ul , boxe , joystick , modem extern . Towerul la rândul sau are drept rol a tine toate componentele într-un loc , a le feri de praf , socuri ,etc . Este pur si simplu o cutie care la exterior prezinta o serie de butoane ce indeplinesc functii de baza : pornire/oprire , resetare si eventual buton pentru schimbarea frecventei ceasului intern . Ultimele doua butoane nu sunt întîlnite la toate carcasele , la carcasele ATX butonul de reset nu mai este prezent în unele cazuri , restartarea revenind în sarcina sitemului de operare si a Bios-ului ; în schimb , butonul de schimbare a frecventei a disparut complet de pe carcasele noi , rolul sau fiind activ în cazul procesoarelor din familia i286 , i386 , i486 . Avea rolul de a înjumatati frecventa de tact a procesorului sau dimpotriva de a o mari ; astfel frecventa putea fi setata la 66 sau 33Mhz , etc . Înainte de a începe prezentarea detaliata subliniez ca pentru buna functionare a unui calculator nu este responsabila o singura componenta ; fiecare componenta participa activ sau pasiv la realizarea unei functionalitati satisfacatoare . 2.PREZENTAREA COMPONENTELOR 2.1 PROCESORUL Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împarti sarcini fiecareia , de a coordona si verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate functiona fara procesor . Deloc . Procesoarele au avut evolutie rapida de la 8088,8086…80486 , productia fiind asigrata în principal de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele produse de AMD si Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel si au o arhitectura compatibila cu cele produse de Intel , însa se dezvolta separat . Procesorul i386 a fost primul processor care a inclus 6 faze de executie paralela , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul executiei prin expandarea unitatilor de decodificare a instructiunii si de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date si instructiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mari procentul instructiunilor ce pot fi executate la viteza de o instructiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima data integrata unitatea de calcul în virgula flotanta (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul . Amd a lansat în aceeasi perioada procesorul 486 DX5 cu frecvente pîna la 133 , fara prea mult success. Surprinzator , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix si AMD . Intel a decis sa schimbe formatul numelui trecând la Pentium . Procesorul Pentium a adaugat o a doua banda de asamblare pentru a obtine performante superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa doua instructiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod si unul similar pentru date . Pentru îmbunatatirea executiei ramificatiilor din programe s-a implementat conceptul de predictie a salturilor, introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au ramas pe 32 de biti , caile interne fiind pe 128 sau 256 de biti , magistrala de date externa – 64 biti . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocessor . Amd a lansat într-o perioada intermediara procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 . Amd si Cyrix au ramas multa vreme într-un con de umbra al lui Intel , mai ales ca procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat rapid , de la frecventa de 166 Mhz fiind adaugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instructiuni , patru tipuri noi de date si un nou dst de registrii pentru a accelera performantele aplicatiilor multimedia si de comunicatii ; MMX se bazeaza pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permitând imbunatatirea performantelor aplicatiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari siruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmeaza Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instructiuni într-un impuls de tact având un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicata pe 64 de biti. Procesoarele Pentium si Pentium Pro au fost dezvoltate pâna la frecvente de 233 Mhz , urmatorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) si Pentium III. Informatica http://www.ciorna.com/download-1966-componente-hardware.html http://www.ciorna.com/download-1966.html 1) Placa de baza: Placa de baza este principala componenta HARD dintr-un calculator.Alcatuirea unei placi de baza nu este usor de facut deoarece ea are multe componete care au un rol foarte important. Cele mai importante sunt: a)Slotul procesorului in care se pune practic inima calculatorului si anume procesorul. b)Sloturile PCI care ajuta la conectarea unor placi care suporta acest sloc , cum ar fi :placile de sunet , placile de retea , unele placi video si nu in ultimul rand placile modem.Uitandu-ne mai atent la aceste sloturi se poate observa ca distanta dintre pini este medie. Sloturile PCI sunt cele mai folosite si cele mai importante deoarece majoritatea placilor se bazeza pe acest standard.De obicei sunt in numar de 3 sau 4 , dar pot fi si mai multe. c)Sloturile AGP (Accelerated Graphics Port).Pe acest port se pot conecta doar unele placi video care au o viteza mai mare de 143 Mhz. Avantajul pe care il aduc aceste porturi este faptul ca ele nu se limiteaza doar la memoria placii video, ci la intreaga memorie RAM a calculatorului in cazul in care memoria placi video nu este indeajuns.Spre deosebire de PCI,in cazul AG-ului distanta dintre pini este foarte mica. Niciodata nu vom intalni mai mult de un Port AGP pe o placa de baza.AGP-ul poate avea o viteza de la 1x pana la 4x sau chiar mai mult. d)Sloturile ISA. Sunt sloturile cele mai putin folosite in ca drul unui calculator. In aceste porturi se pun placile care nu au cerinte mari, cum ar fi:placile de radio si unele placi de retea. Pe placile de baza mai noi acestea dispar lasand locul PCI-ului. 2)Procesorul a)Tipul microprocesorului Defineste apartenenta acestuia la o familie de procesore ce au caracteristici comune.Piata este dominata de 2 mari famili de procesoare. - Intel ~ folosite la calculatoarele IBM-PC realizate sau de alte firme. - Motorola ~ folosite de calculatoarele realizate de firma APPLE. Cele 2 tipuri de procesore nu sunt compatibile intre ele. b)Frecventa de lucru Este frecventa de tact a ceasului. Ea se masoara in MHZ adica in milioane de impulsuri pe secunda (33Mhz- 1,9 Ghz) Viteza de lucru mai este data si de numarul de octeti care pot fi prelucrati la u moment dat de procesor.(8 – 64 biti) Toate aceste elemente determina viteza de lucru a PC-ului. Viteza se masoara in milioane de instructiuni pe secunda (MIPS) Un PC performant are o viteza de 2-20 MIPS Pe calculatoarele Intel se intalnesc procesore de forma 80x86 unde x = 0,1,2,3,4,5,6. 3)Memoria interna - se intalnest sub forma unor DIMM-uri care se conecteaza in socketul special care este reprezentat in schema de pe prima pagina. Este de doua feluri: a)RAM(Random Acces Memory) Este o memorie din care se poate citii si pe care se poate scrie. Ca si procesorul si memorile au o anumita viteza(66, 100, 133Mhz.....) Exista mai multe tipuri de memorie RAM: - EDO care are 32 de pini -SDRAM care are 72 de pini - RDRAM si DDRAM care sunt deasmenea pe 72 de pini dar au viteze de pana la 2400 MHZ. b)ROM(Read Only Memory). Este o memorie de unde doar se poate citii fara a se putea scrie. Mecanismul de gestionare a memoriei interne de pinde de sitemul de operare:MS-DOS =>16 MB RAM ;Windows 98 =>Min 32 MB RAM 4) Modemul Un dispozitiv necesar pentru transmiterea datelor printr-o linie de comunicatie. El asigura la emisie modularea datelor , iar la intrare demodularea lor. Aceasta operatie este necesara deoarece semnalul din interiorul calculartorului este digital iar pe telefon analogic. Informatica http://www.ciorna.com/download-1965-ce-este-internetul.html http://www.ciorna.com/download-1965.html Ce este Internetul ? Intr-o definitie foarte succinta am considera Internetul ca fiind o retea in continua crestere de retele de calculatoare (retele locale - LAN - Local Area Network si retele pe arii extinse WAN - Wide Area Network). Ce poti faci cu Internetul ? In principiu exista 2 mari domenii in care acesta este folosit : 1. Comunicare a) Posta electronica (e-mail) prin care se pot transmite si primi mesaje E-mail-ul sau posta electronica reprezinta cea mai utilizata si populara aplicatie a Internetului. Ea permite utilizatorilor sa comunice si sa transmita informatii altor utilizatori indiferent de localizarea geografica si de fusul orar la o viteza remarcabila, astfel incit un e-mail poate ajunge pe cealalta parte a globului in citeva minute si chiar mai putin ! Prin e-mail se pot transmite orice tip de date (text, sunet, grafica, video) . O adresa de e-mail va arata intotdeauna de forma nume_utilizator@adresa_calculator. De obicei numele de utilizator se poate alege, insa adresa calculatorului este data de serverul unde se gaseste casuta postala . Cele 2 parti ale adresei sunt despartite prin simbolul @ (se citeste at -la). Prima parte contine identificatorul utilizatorului dupa cum este el inregistrat pe calculatorul unde este creata casuta postala , iar a doua parte (cea de dupa @) reprezinta informatiile de identificare in Internet a calculatorului unde se afla casuta postala. De exemplu adresa ion_ion@univ.ro inseamna casuta postala a utilizatorului Ion Ion aflata pe calculatorul univ.ro b) Liste de discutii (discussion lists) care permit participarea la discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale Listele de discutii (mailing lists) reprezinta o forma de comunicare a informatiilor intre persoane din ce in ce mai populara . O astfel de lista contine adresele de e-mail ale unor utilizatori . Un mesaj primit pe adresa listei este difuzat automat tuturor membrilor listei. Datorita faptului ca cea mai mare parte a utilizatorilor Internet folosesc cu preponderenta e-mail-ul, si datorita costurillor de conectare la Internet, a rezultat necesitatea de organizare a unor grupuri de discutii intre aceste miloane de utilizatori, grupuri care sa se bazeze pe o distributie selectiva a e-mailurilor. Astfel un utilizator se poate abona (de obicei gratuit) la una din listele de discutii din domeniul care îl intereseaza , urmând să primeasca zilnic (sau saptaminal - dupa cum decide) zeci de scrisori pe tema respectiva care reprezinta discutiile din grup . Aceste scrisori pot fi citite, se pot pastra sau sa li se raspunda pe adresa privata ori pe adresa grupului continandu-se astfel discutia . Majoritatea listelor de discutii gratuite permit abonarea si dezabonarea la lista respectiva prin trimiterea unui simplu e-mail gol (adica fara sa aiba ceva scris la subiect sau in corpul mesajului) la o adresa specifica. c) Grupuri de stiri (Newsgroups) care permit consultarea sau participarea in grupuri de stiri publice Grupurile de stiri (grupuri de discutii sau forumuri de discutii) reprezinta largi sisteme de comunicare prin care persoane avand diverse preocupari si pasiuni schimba informatii , discuta pe baza unor teme de interes general sau particular sau pun diferite intrebari. Majoritatea grupurilor de discutii sunt distribuite in mari retele de calculatoare si sunt cunoscute sub numele generic de UseNet , ceea ce inseamna o prescurtare a cuvintelor Users Network (Reteaua utilizatorilor) . In prezent exista peste 40,000 de astfel de grupuri iar numarul lor este in continua crestere . Acest numar mare se explica prin faptul ca tematica abordata este foarte diversa cuprinzand atat teme de cultura generala cat si subiecte foarte specifice , accesibile numai unui numar restrans de utilizatori specializati. Forumul unui grup de discutii se poate asemana cu un avizier electronic in care unii participanti pun intrebari iar altii raspund sau fac diverse comentarii la articolul initial . Toate aceste intrebari si raspunsuri formeaza un fir de discutii (thread). Orice membru al unui grup de discutii poate citi mesajele trimise de alti membri sau poate adauga propriile sale opinii printr-un nou mesaj transmis celorlalti . Pe parcurs , odata cu cresterea numarului de abonati , va creste si numarul de mesaje legate intre ele printr-un subiect comun . Informatica