Coroziunea metalelor

Coroziunea şi protecţia anticorosivă 1. Privire generala asupra coroziunii metalelor Pagubele provocate economiei naţionale de către coroziune ating proporţii uriaşe. Conform datelor existente, aproape o treime din producţia mondială de metal este scoasă din uz datorită coroziunii. Întrucât numai circa două treimi din metalul corodat se recuperează prin topire, înseamnă că circa 10% din producţia mondială se pierde definitiv ca urmare a acţiunii de distrugere a coroziunii. Pagubele datorate coroziunii sunt adesea legate nu numai de pierderile de metal ci şi de scoaterea din funcţiune a unor instalaţii întregi, pentru a căror prelucrare şi montare se cheltuieşte mai mult decât costul materialului din care sunt făcute. Dacă pentru şinele de cale ferată costul materialului depăşeşte costul de fabricaţie, pentru alte produse cum ar fi maşinile, avioanele, aparatele de precizie etc., costul de fabricaţie depăşeşte cu mult costul materialului. Termenul de coroziune este convenţional şi cuprinde o serie de procese, de schimbări chimice şi electrochimice prin care metalele trec dintr-o formă elementară într-o formă combinată. Această trecere este posibilă deoarece în natură, în mod obişnuit, metalele se găsesc sub formă combinată ca: oxizi, carbonaţi, hidroxizi, a căror energie liberă este mai mică decât a metalului pur, ceea ce determină tendinţa naturală a metalelor de a trece la forme cu energie liberă mai redusă. Prin coroziune se înţelege distrugerea materialelor datorită reacţiilor chimice sau electrochimice cu mediul înconjurător. Atacul chimic direct este posibil la toate materiile prime folosite în industrie, în timp ce atacul electrochimic nu apare decât la metale, deoarece numai ele posedă electroni liberi. Materialele sintetice nu posedă această structură ele fiind de obicei supuse degradării numai prin atac chimic. După mecanismul de desfăşurare se pot distinge două tipuri de coroziune : • coroziunea chimică care se referă la procesele de distrugere a metalelor şi aliajelor care se produc în gaze uscate, precum şi în lichide fără conductibi¬litate electrică şi în majoritatea substanţelor organice; • coroziunea electrochimică se referă la procesele de degradare a metalelor şi aliajelor în soluţii de electroliţi, în prezenţa umidităţii, fiind însoţite de trecerea curentului electric prin metal. Atât coroziunea chimică cât şi cea electrochimică, fiind procese ce se desfăşoară la interfaţa metal-gaz, fac parte din categoria reacţiilor eterogene şi se supun legilor generale ale cineticii acestor reacţii. După aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificată în : coroziune continuă (când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv) şi coroziunea locală (când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului). În practică, fenomenele de coroziune sunt în mod frecvent extrem de complexe şi apar sub diferite forme, motiv pentru care o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene este greu de efectuat. În funcţie de aspectul distrugerii, coroziunea se clasifică în: • coroziune continuă; • coroziune locală În situaţia în care coroziunea este distribuită pe întreaga suprafaţă a metalului coroziunea se numeşte continuă. Coroziunea continuă poate fi uniformă sau neuniformă, după cum viteza procesului de distrugere este aceeasi pe întreaga suprafaţă metalică sau diferită pe anumite porţiuni.

Nichelul, cromul si aliajele lor

Reactia de oxidare