Cromul

CROM Cromul, ( Cr ), element chimic cu caracter metalic, din grupa a Vl-a secundară Z 24, masa atomica 51,996, structura învelişului electronic exterior 3d54s, valenţă II III, IV, V, VI. Metal alb, lucios, denitatea 7,2 [kg/dm3], punct topire l 890° C, punct fierbere 2480° C. în stare pură este maleabil, ductil şi tenace. ISTORIC Cromul a fost descoperit în anul 1797, de chimistul francez Nicolas Vanquelin, iar numele său derivă de la cuvîntul grecesc Cromos (culoare), deoarece combinaţiile acestui nou element sînt multicolore. In lucrările efectuate pentru determinarea cromului, Vanquelin s-a folosit de probe dintr-un mineral al cromului şi plumbului numit crocoit şi care în realitate era cromat de plumb (CrO4Pb). Acest mineral, de culoare roşietică, fusese identificat în anul 1762, în Siberia. A primit numele de crocoit de la cuvîntul grecesc crocos, care înseamnă scorţişoară (pe baza asemănării de culori). Analizînd crocoitul, Vanquelin a obţinut un precipitat greu de plumb şi o soluţie de culoare galbenă de acid cromic. Prin încălzirea acidului cromic cu cărbune, Vanquelin a obţinut primele cantităţi de crom. Mai tîrziu, fizicianul francez A. E. Becquerel, în 1843, reuşeşte să obţină crom metalic, pe cale electrolitică, iar în 1898, Goldschmit îl obţine prin metoda aluminotermică. Cromul este un metal destul de răspîndit în scoarţa pămîntului dar numai sub formă de combinaţii chimice, clarkul său avînd valoarea de 0,033%. OBTINERA CROMULUI Cele mai importante minereuri utilizate la extragerea cromului sînt : cromit (oxid de crom şi fier — FeO • Cr2O3) , crocoitul (cromat de plumb — Pb CrO4), magnocromit sau oxid de fier, crom şi magneziu — (Fe • Mg) Cr2O4 şi picotit sau oxid de fier, crom, magneziu si aluminiu — (Fe • Mg) (Cr • Al)2O4. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul şi în metalurgia cromului se disting două etape mai importante şi anume : fabricarea oxidului de crom şi obţinerea cromului metalic. In vederea fabricării oxidului de crom se procedează mai întîi la topirea cromitului în amestec cu carbonat de potasiu, operaţie care se face într-un cuptor cu reverberaţie. In jectînd, în baie, oxigen se formează cromat de potasiu, oxid de, fier s şi bioxid de carbon, potrivit reacţiei: 2 FeCr2O4 + 4 K2CO3 + 3,5 O2 = 4 K2CrO4 + Fe2O3 + 4 CO2. După răcire, topitura rezultată se dizolvă în apă fierbinte, în autoclavă, separîndu-se de reziduul insolubil, format din oxidul de fier. Soluţia obţinută se tratează cu acid sulfuric, din care bicromatul de potasiu precipită sub formă de cristale solide. Prin reducerea bicromatului de potasiu, în stare topită, cu sulf rezultă oxidul de crom, pe baza reacţiei: K2Cr2 O7 + S = Cr2O3 + SO4K2.

Aliaje

Nichelul, cromul si aliajele lor