Descriere: Clasificarea compuşilor macromoleculari
Clasificarea compuşilor macromoleculari se poate face după criterii foarte variate.
După condiţiile de obţinere se deosebesc:
- compuşi macromoleculari naturali, ca de exemplu cauciucul natural, gutaperca (hidrocarburi ); celuloza amidonul, glicogenul (polizaharide) ; cazeina ,gelatina, hemoglobina (proteine).
- compuşi macromoleculari artificiali , care se obţin prin modificarea chimică a celor naturali . Exemple sînt viscoza sau celuloidul (care se obţin din celuloză), galalitul (care se obţin din cazeină).
- compuşi macromoleculari sintetici , care se obţin din substanţe cu molecule mici. . Exemple sînt cauciucurile de sinteză , materiale plastice, firele şi fibrele sintetice.
După structura macromoleculelor se deosebesc:
- polimeri cu structura liniară în care fiecare macromoleculă este alcătuită dintr-o catenă filiformă;
- polimeri cu structura ramificată la care macromoleculele sînt formate din catene ramificate;
- polimeri cu structura reticulară sau tridimensională la care catenele sînt legate între ele chimic prin punţi constituite din meri sau alţi agenţi de legătură formând un gen de carcasă spaţială.
După tipul reacţiei de formare a compusului macromolecular se deosebesc reacţii de polimerizare şi reacţii de policondensare.
După proprietăţile termomecanice produşii macromoleculari se împart în:
- Elastomeri sau cauciucuri, care manifestă o mare elasticitate la temperatura obişnuită;
- materiale plastice, care pot fi prelucrate la formare la cald în vederea obţinerii pieselor rigide de forma dorită;
- fire sau fibre, adică compuşii macromoleculari ce pot fi filaţi în vederea obţinerii monofirelor sau fibrelor rezistente la tracţiune mecanică sau efecte termice.
După comportarea la încălzire materialele plastice pot fi grupate în:
- materiale termoplastice, care pot fi supuse la înmuieri sau topiri repetate, fără să fie transformate din punct de vedere chimic. De aceea pot fi prelucrate la cald prin diferite procedee (injectarea, presare, extrudere etc. ),
- materiale termoreactive care prin încălzire se înmoaie un timp, după care se solidifică încă la cald, adică devin termorigide.
Mecanismele reacţiilor de polimerizare. Reacţiile de polimerizare se desfăşoară după mecanisme diferite, care decurg însă toate prin reacţii de adiţii moleculare.
Dimerii, trimerii , tetramerii , adică compuşii cu grad mic de polimerizare, pot fi consideraţi rezultaţi prin următoarea reacţie bimoleculară; două molecule de monomer, în urma ciocnirii între ele, formează o moleculă de dimer, care, prin ciocnire cu o moleculă de monomer, trece într-un trimer etc. Acest mecanism de polimerizare se numeşte pas cu pas sau prin reacţii consecutive. Având în vedere că, pe de o parte, pentru formarea unui trimer este necesar ca dimerul să se găsească într-o concentraţie relativ mare, iar pe de altă parte, pe măsura formării acestor polimeri, concentraţi în monomer scade, rezultă ca după acest mecanism nu se pot forma compuşi macromoleculari , ci numai compuşi cu grad mic de polimerizare. O alchenă care polimerizează după acest mecanism este izobutena. Prin dimerizarea izobutenei rezultă diizobutena, mai exact un amestec de două diizobutene:
|
