Alianta strategica

STRUCTURI CONCURENTIALE SI ALIANTE STRATEGICE -PROIECT- master Elemente teoretice Teoria economica clasica defineste piata ca fiind un mecanism prin intermediul caruia se realizeaza legatura dintre cumparatori si vânzatori, in vederea stabilirii pretului si cantitatii pentru un anumit bun sau serviciu. In marketing, piata reprezinta totalul clientilor potentiali care au aceeasi nevoie sau dorinta si care sunt dispusi si au capacitatea de a se angaja intr-o relatie de schimb pentru satisfacerea acelei nevoi sau dorinte. Sociologia priveste piata ca structura sociala autoreproductiva intre grupuri si firme specifice, care isi modifica rolurile in functie de rezultatele observatiilor efectuate asupra comportamentelor celorlalti. Pietele sunt locurile interactiunilor programate, ale supravegherii reciproce si a aliantelor oportuniste, fiind, in acelasi timp, retele de producatori si cumparatori ce intretin relatii continue si previzibile, care se formeaza si apoi dispar. In stiintele juridice este vehiculat termenul de piata pertinenta, definita ca aria geografica minimala in care un monopol ipotetic ar putea impune si mentine in mod durabil (cca un an) o crestere rentabila a preturilor sale (cu cca 5%) fara a afecta comportamentul consumatorilor. Categorie a economiei de schimb, in acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vinzare cumparare intre parti contractante care sint pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sint producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii. Piata, indiferent din care punct de vedere am privi-o, implica un alt concept, acela de concurenta, prin care se intelege situatia in care cumparatorii-consumatori si vânzatorii-producatori urmaresc obtinerea unor conditii cât mai avantajoase de productie si comercializare a bunurilor si serviciilor. Piata si concurenta se oglindesc in realitate in forma a ceea ce numim structuri de piata, care sunt situatii concrete mai mult sau mai putin favorabile in care se pot regasi firmele in raporturile lor ca agenti economici care actioneaza in calitate de vânzatori si cumparatori pe pietele respective. In functie de numarul vânzatorilor si cumparatorilor existenti la un moment dat pe o piata, distingem urmatoarele tipuri de structuri de piata:  concurenta perfecta  oligopolul  monopolul  oligopsonul  oligopsonul bilateral  oligopsonul contracarat  monopsonul  monopsonul contracarat  monopolul bilateral Piata este impartita in mai multe sectoare de activitate. Sectorul de activitate reprezinta grupul de firme care realizeaza produse care se pot substitui unele cu altele. Principalele sectoare de activitate dintr-o economie sunt: industria, agricultura, comertul si serviciile. Fiecare dintre acestea a ocupat rolul principal in diferite etape ale istoriei. Zilelor noastre le corespunde, fara indoiala, sectorul serviciilor. Incepând cu anul 1990, dupa o perioada de aproape 50 de ani de economie socialista in care prima sectorul industrial, economia tarii noastre, in perspective integrarii in Uniunea Europeana, a suferit mari schimbari. S-au inmultit considerabil sectoarele secundare de activitate, au fost adoptate o serie de tactici economice, specifice economiei de piata, s-a incercat schimbarea mentalitatii economice, s-a inceput crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, in sprijinul restructurarii si au fost adoptate o serie de legi juridice, perfect adaptate noilor conditii economice. Aderarea României la U.E. necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea U.E. si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor românesti la normele comunitare, legarea cursului leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate in economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din U.E. ( 10% in agricultura, 30% in industrie si peste 60% in servicii ).