Descriere: 1.Aspecte generale privind piaţa de capital
Piaţa de capital reprezintǎ o piaţǎ specializatǎ unde se întâlnesc şi se regleazǎ în mod liber cererea şi oferta de active financiare pe termen mediu şi lung. Concret, este vorba despre o piaţǎ pe care se tranzactioneazǎ în mod liber valori mobiliare, piaţǎ ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor fizice sau juridice care economisesc (cumpǎrǎtorii de acţiuni şi obligaţiuni) şi care urmǎresc plasarea profitabilǎ a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de cǎtre emitenţii de acţiuni/obligaţiuni, care sunt în cautare de capital în vederea finanţǎrii unor proiecte de investitii.
Desigur, piaţa de capital prezintǎ interes şi din alte puncte de vedere, permiţând preluarea controlului asupra unor societǎţi prin achiziţii semnificative de acţiuni sau obţinerea unor câştiguri pe termen scurt prin specularea modificǎrilor de curs ale valorilor mobiliare.
În funcţie de momentul în care se realizeazǎ tranzactia , piaţa de capital, ca mecanism de legǎturǎ între deţinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenţii de titluri financiare), se împarte în douǎ segmente:
- Piaţa primarǎ: reprezintǎ piaţa pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima datǎ. Ea este un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri, din partea deţinătorilor de fonduri. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care, de regulǎ, fac legatura între societatea emitentǎ şi investitori, se obligǎ sǎ plaseze valorile mobiliare nou emise în schimbul unui comision;
- Piaţa secundarǎ. Odatǎ puse în circulaţie valorile mobiliare pe piaţa primarǎ, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piaţa secundarǎ. Funcţionarea efectivǎ a pieţei secundare se realizeazǎ prin intermediul pieţelor de negocieri sau organizate: este în principal vorba de bursa de valori, pe de o parte, şi de piaţa extrabursierǎ, piaţa interdealeari sau “la ghişeu “ (engl. OTC - Over the Counter Market). Această piaţă îndeplineşte, ca şi cea primară, un rol de concentrare a cererii şi ofertei de titluri, dar a unei cereri şi oferte derivate, care se manifestă după ce piaţa titlurilor s a constituit .
Diferenţa dintre cele douǎ forme ale pieţei de capital secundare (bursa şi piaţa OTC) se manifestǎ la nivelul localizǎrii tranzacţiilor, al accesului la piaţǎ, al modalitǎţii de negociere, al cadrului juridic, precum şi al cursurilor pentru titlurile negociate.
Astfel, în timp ce în cazul burselor de valori, tranzacţiile cu titluri financiare se desfǎşoarǎ într-un spaţiu delimitat, o clǎdire cu o salǎ pentru negocieri, nu acelaşi lucru se poate spune despre piaţa OTC. Pe aceasta din urmǎ, tranzacţiile se realizeazǎ în oficiile societǎţilor financiare, care acţioneazǎ ca dealeri (“la ghişeul” acestora), lipsa unei localizǎri fixe, a unei clǎdiri în care sǎ se desfǎşoare toate negocierile fiind caracteristicǎ acestei pieţe.
În ceea ce priveşte accesul la piaţǎ, în cadrul bursei acesta este limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursǎ. Pe pieţele OTC accesul este mai larg, atât pentru clienţi, cât şi pentru titlurile tranzacţionate.
La bursǎ, negocierea şi executarea contractelor se efectueazǎ de cǎtre un personal specializat, acest lucru realizându-se prin diferite sisteme de tranzacţie bazate pe licitaţie publicǎ. Pieţelor interdealeri le sunt specifice tranzacţiile care se realizeazǎ prin negocieri directe între vânzǎtor şi cumpǎrǎtor, rolul de contraparte în tranzacţie fiind jucat de dealer.
În timp ce, reglementarea tranzacţiilor pe piaţa OTC este fǎcutǎ de asociaţiile dealerilor, în cadrul burselor de valori aceastǎ reglementare este mai fermǎ şi mai cuprinzǎtoare. Realizarea tranzacţiilor la bursǎ este supusǎ unor atât unor reguli instituite prin lege, cât şi regulamentului bursei, agenţilor de bursǎ impunându-li-se sǎ respecte anumite obligaţii.
|
