Descriere: INTRODUCERE
Economia de piata presupune în mod necesar existenta unui sistem bancar care sa asigure mobilizarea tuturor disponibilitatilor monetare ale economiei si orientarea lor temporara în desfasurarea de activitati economice eficiente.
Prin activitatea desfasurata de banci, de colectare de resurse financiare concomitent cu plasarea acestora spre unitatile care resimt nevoi temporare suplimentare, acestea îndeplinesc un rol important de intermediere bancara. În acest sens, creditul devine instrument activ în stimularea dezvoltarii economiei, prin intermediul lui încurajându-se actiunea anumitor fenomene, în functie de obiectivele urmarite a se realiza.
Creditul este indispensabil economiei, de aceea modul de acordare a acestuia are o importanta majora, aici intervenind functia bancii de analist financiar pentru a orienta resursele spre cele mai eficiente plasamente.
În angajarea resurselor lor, bancile se confrunta cu o serie de riscuri:
- riscul de nerambursare;
- riscul lipsei de lichiditate;
- riscul variatiei ratei dobânzii pe piata;
- riscul de capital;
- riscul repatrierii capitalului în conditiile creditarii externe (riscul valutar si riscul de tara).
Acordând credite banca îsi asuma mai multe tipuri de riscuri, acestea fiind determinate fie de calitatea celui care face împrumutul, fie de evolutia economica generala, fie de structura generala a bancii.
Se cunoaste faptul ca performanta bancara are doua dimensiuni: rentabilitate si risc, iar managementul bancar urmareste maximizarea performantelor bancare prin armonizarea urmatoarelor obiective: maximizarea rentabilitatii bancii, minimizarea expunerii la risc si încadrarea în normele de calitate si comportament prudential.
Considerarea tuturor riscurilor este un fapt necesar si important pentru fiecare banca, dar în conditiile amplitudinii procesului de recreditare, cunoasterea, evitarea si prevenirea lor este de o deosebita relevanta la nivel national.
|
