Descriere: I N T R O D U C E R E
Actualmente Republica Moldova depăşeşte o perioadă îndelungată de tranziţie la economia de piaţă, unde activitatea economică este concentrată în veriga de bază a economiei – întreprinderi – unde se creează bunurile materiale şi serviciile necesare societăţii. Pentru a activa în orice ramură a economiei, conducătorul din cadrul acesteia trebuie să dispună de o informaţie economică detailată şi veridică. Informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii eficiente este oglindită în evidenţa contabilă, care prin metodele sale ştiinţifice reflectă situaţia creată în ansamblu, precum şi aspectele cele mai însemnate.
Conducerea, pe de o parte, are nevoie de informaţii depline şi la timp pentru a lua decizii, precum şi pentru evaluarea rezultatelor lor. Pe de altă parte, întreprinderea trebuie să furnizeze datele necesare persoanelor care au efectuat investiţii sau au de gând să facă investiţii. În afară de aceasta, întreprinderea este datoare să raporteze statului privind alocarea impozitelor, taxelor etc.
În condiţiile unei economii de piaţă, profitabilitatea şi lichiditatea reprezintă două probleme principale ale managementului. Lichiditatea unei întreprinderi în mare parte depinde de activele lichide curente (pe termen scurt) care reprezintă activele financiare ce rezultă în urma operaţiilor băneşti, de investire a banilor şi de creditare. Activele lichide curente au o utilitate mare datorită faptului că sunt de obicei disponibile în termen scurt pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
Mijloacele băneşti reprezintă una din cele mai ingenioase creaţii ale omenirii. Ele au mijlocit schimbul de mărfuri, au facilitat funcţionarea economiei şi au dat impuls dezvoltării societăţii.
În condiţiile actuale, managerii de toate rangurile trebuie să cunoască tehnicile de utilizare a disponibilităţilor băneşti ale întreprinderii pentru maximizarea profitului concomitent cu menţinerea lichidităţii întreprinderii. Această cerinţă priveşte activele lichide curente ale întreprinderii ca şi activele productive precum terenurile, clădirile şi echipamentele de producţie.
Scopul acestei lucrări constă în cercetarea bazei normative şi legislative care reglementează gestiunea activelor curente la întreprindere; precăutarea aspectelor teoretice şi practice ale gestiunii activelor curente.
În această lucrare sunt utilizate cele mai raspîndite metode de analiză prin redarea esenţei lor într-o formă accesibilă, începînd cu terminologia economică, formulele de calcul, tabelele analitice, precum şi concluziile contextuale.
Lucrarea de faţă cuprinde trei capitole în care se generalizează informaţia economică privind gestiunea activelor curente. În primul capitol se abordează aspectele generale ale activelor curente la întreprindere.
În structura economică a întreprinderii, activele circulante joacă rolul de obiect asupra căruia se realizează acţiunea de prelucrare şi transformare. Stocurile de mijloace circulante înglobează materii prime şi materiale aflate în diferite faze ale prelucrării. În activul bilanţului, activele curente se află şi sub formă de creanţe asupra clienţilor şi debitorilor, iar odată cu vînzarea produselor finite, elementele de active nu dispar, valoarea lor se transformă în creanţă, pînă la încasarea contravalorii sub formă de bani. Aşa obţinem încă un element al activelor circulante – mijloacele băneşti
Scopul oricărei întreprinderi constă în utilizarea cît mai eficientă a activelor, în accelerarea rotaţiei acestora.
|
