Descriere: CAPITOLUL I Introducere în cursul de "Istoria economiei nationale a României"
1.1. Locul istoriei economice în sistemul stiintelor economice
Stiinta economica este stiinta (sistemul de stiinte) care studiaza relatiile de productie în legatura lor dialectica cu fortele de productie pe diferite trepte ale societatii umane, legile care guverneaza viata economica, productia, repartitia, schimbul, consumul, fenomenele si procesele economice.
Nucleul teoretic, centrat întregului sistem al stiintei economice îl reprezinta economia politica.
Alaturi de studierea în ansamblu a economiei, de o mare utilitate este studierea special aprofundata a acesteia din doua puncte de vedere:
a) al sectionarii orizontale, corespunzând unor aspecte fundamentale ce strabat toate ramurile economiei mondiale sau nationale;
b) al sectionarii verticale, potrivit fiecarei ramuri în parte.
Din punctul de vedere al sectionarii orizontale, în procesul diversificarii stiintei economice, au aparut stiintele economice speciale, functionale (ex.: "teoria planificarii economice" cerceteaza mecanismul miscarii planificate de ansamblu a economiei si desfasurarea practica a acestei miscari; "stiinta conducerii economice" se ocupa de conducerea sistemului economic; "stiinta financiara" cerceteaza formarea, directionarea, utilizarea fondurilor banesti; "economia muncii" se ocupa cu problemele formarii, repartizarii si utilizarii fortei de munca; "statistica economica" studiaza din punct de vedere cantitativ fenomenele economice de masa în conditii concrete de loc si timp etc.
Din al doilea punct de vedere, al sectionarii verticale, au aparut stiinte economice de ramura (economia industriei, economia agriculturii, constructiilor, transporturilor, comertului interior, comertului exterior, a stiintei, a învatamântului, protectiei mediului, a întreprinderilor etc.). Stiinta economica de ramura studiaza forma concreta pe care o iau relatiile economice specifice ramurii sau subramurii respective, relatiile tehnico-economice determinate de fortele de productie care functioneaza efectiv în domeniul dat.
Studiul teoretic si practic al economiei este continuat, sub aspect istoric, de grupa stiintelor economico-istorice. Din aceasta fac parte:
a) istoria economica, care cerceteaza economia din punctul de vedere al desfasurarii concret - istorice, cu toate cotiturile si particularitatile procesului într-o tara sau alta;
b) istoria gândirii economice, care cerceteaza procesul formarii si dezvoltarii stiintei economice, al gândirii economice în general.
Sistemul stiintei economice este unul deschis si dinamic. Astfel pe lânga un proces de diversificare (aratat mai sus), stiinta economica cunoaste si un proces de integrare - ca urmare a caruia au aparut stiintele economice de granita, facilitând crearea unei gândiri stiintifice interdisciplinare (de ex.: econometria, cibernetica economica, sociologia economica, psihologia economica, geografia economica etc.).
1.2. Obiectul istoriei economice a României
Istoria economica a României vizeaza cercetarea modului de producere, schimb, repartitie si consum al bunurilor materiale din cele mai vechi timpuri pâna astazi, a factorului demografic care (ca forta de munca) le creeaza; ideile si conceptele dominante la un moment dat, precum si institutiile prin care se realizeaza în practica; complexitatea si globalitatea fenomenelor economice, cauzele si efectele acestora în spatiul geografic carpato-danubiano-pontic.
Istoria economica face parte din stiintele de granita sau de contact, având strânse legaturi cu istoria generala si economia politica.
Caracterul de stiinta îi este conferit de prezenta elementelor clasice care confera oricarui domeniu de cercetare aceasta calitate. Aceste elemente sunt:
a) are un domeniu distinct de cercetare (sfera economiei nationale);
b) are metode si legi proprii de cercetare (metoda statistica, comparativa, inductiva si deductiva; metoda istorica cantitativa, metodele moderne de calcul, utilizarea calculatoarelor pentru comensurarea dimensiunii exacte a unor fenomene, întocmirea unor modele, a unor variante de plan etc.);
|
