Descriere: OLIGOPOLUL SI TEORIA JOCURILOR
Odata cu trecerea de la economia naturala si autoconsum la schimb si economia de piata, intreprinzatorii, de la micii mestesugari cu atelierele lor din trecut pâna la gigantii industriali din vremurile noastre, toti au fost interesati in a rezista cât mai mult in batalia concurentiala, având ca obiectiv principal maximizarea profitului. Bineinteles ca nu le-a fost usor! „Regulile jocului” sunt dure si cel ce greseste sau cel ce nu poate tine pasul cu ceilalti este de cele mai multe ori eliminat, lasând insa altuia posibilitatea de a-i tine locul. Desigur ca au existat si inca exista unii care triseaza si pe care „arbitrul” ( statul ) nu-i observa si care nu numai ca fac ca scorul sa se intoarca in favoarea lor ci si scot pe altii din competitie. Viata este prin natura ei nedreapta! Asemanarea cu o jungla o poate regasi oricine, daca priveste mai atent, având totodata o imaginatie ce-i permite sa faca o astfel de asociere. In batalia concurentiala rezista cel mai puternic. Cel care este atent, cel care isi urmareste adversarul si cel care nu se lasa doborât de actiunile altora. Totul este un joc in care fiecare urmareste actiunile adversarului si actioneaza in consecinta. O astfel de dinamica face dupa parerea mea studiul economiei atât de interesant.
Prin jocul concurential se intelege ansamblul relatiilor competitie, de rivalitate dintre agentii economici, fie ei producatori sau consumatori, având ca rezultat maximizarea eficientei economice precum si a satisfactiilor resimtite de actantii jocului concurential, mai precis maximizarea utilitatii resimtite ( in cazul consumatorului ) respectiv a profitului obtinut ( in cazul producatorului ).
Intr-o lume in care totul se invârte in jurul banilor fiecare greseala costa. Celebra afirmatie „Time is money!” incepe sa fie inteleasa din ce in ce mai bine, iar libera concurenta, una din pietrele de temelie ale economiei de piata, este mecanismul prin care se regleaza si stimuleaza productia, astfel incât comportamentul producatorilor orientat catre maximizarea profitului devine chiar mijlocul prin care se realizeaza scopul sistemului economic – optimizarea consumului si maximizarea satisfacerii trebuintelor consumatorilor. Relatiile concurentiale impun producatorilor promovarea progresului tehnic, scaderea costurilor si a preturilor, cresterea cantitatii, calitatii si diversitatii bunurilor economice.
Iata ca sistemul economiei de piata si concurenta reprezinta motorul evolutiei noastre ca specie caci, trebuie sa recunoastem, ca de la inceputul manifestarii primului mare curent al gândirii economice moderne, mercantilismul si pâna acum, dar in special in ultima suta de ani, imbunatatirea nivelului nostru de trai s-a bazat in primul rând pe criteriile enuntate mai sus: progres tehnic, imbunatatirea calitatii, eficienta.
Structurile pietelor sunt in primul rând diferentiate de numarul si forta economica a producatorilor si consumatorilor, implicit de posibilitatea ca una din aceste categorii sa influenteze pretul. Factori specifici unei anumite structuri de piata sunt si gradul de diferentiere al produselor dintr-o anumita categorie, gradul de mobilitate al factorilor de productie ( munca, natura, capital ), gradul de transparenta a pietelor ( de certitudine a cunoasterii cererii si ofertei ).
Dupa acesti parametri se pot deosebi trei mari structuri principale : piata cu concurenta perfecta, model teoretic prin excelenta la care economistii se raporteaza pentru a explica mai bine unele fenomene, piata de monopol, foarte contestata din punctul de vedere al raportului beneficiu social / cost social si piata cu concurenta imperfecta ( concurenta monopolistica si oligopolul ) model ce predomina, el caracterizând realitatea economica cotidiana, infatisând principalele doua mari structuri de piata.
OLIGOPOLUL
De ce am ales oligopolul? Priviti in jur! Priviti la automobilele dumneavoastra, la echipamentele electrocasnice pe care le folositi, la noul aspirator sau noua masina de spalat, de ce nu si la noul televizor sau la noul calculator cu procesor de ultima generatie chiar si la produsele pe care le achizitionati când iesiti cu prietenii in oras ( sucuri, fast-food etc.) Ce au toate aceste lucruri in comun? va voi intreba. La prima vedere chiar nimic. Daca va mai gânditi putin va dati seama ca sunt bineinteles marcile dumneavoastra preferate. Sunt sigur ca inainte de a face alegerea ati analizat mai multe variante astfel incât sa obtineti cel mai bun raport calitate / pret nu-i asa? Sa va mai intreb ceva:
Alegând fiecare produs, cate variante ati mai analizat? Majoritatea dintre dumneavoastra sunt sigur ca-mi veti raspunde ca patru sau cinci.
Iata ce inseamna oligopolul. Pe scurt, el este o forma a concurentei imperfecte ce se caracterizeaza prin existenta unui numar restrâns de producatori care, detinând un segment important de piata o pot influenta in scopul maximizarii profitului, bunurile oferite fiind solicitate de numerosi consumatori. Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greaca:
oligos = putini, câtiva; polein = vânzare.
Nu se poate afirma cu precizie cât este, sau intervalul in care ar trebui sa se afle numarul producatorilor dintr-o structura de oligopol, pentru ca acesta nu exista. Nu se poate spune, de exemplu, ca daca pe piata exista intre X si Y firme este cazul unui oligopol sau daca sunt peste Y, deja ne confruntam cu o concurenta monopolistica. Prin oligopol si numar redus de ofertanti se intelege o situatie in care firmele sunt constiente de interdependenta reciproca dintre ele in ceea ce priveste vânzarile, productia, investitiile si planurile de publicitate. In plus, fiecare firma detine o cota de piata suficient de mare pentru a putea influenta intr-o oarecare masura pretul produselor sale. Actionarea de catre o singura firma a variabilelor aflate sub controlul ei poate duce la represalii din partea firmelor concurente. Aceste trasaturi se aplica de obicei pietelor in care numarul de vânzatori este mic.
Marile firme sau gigantii industriali care actioneaza in economiile de piata si intra in concurenta in cadrul aceluiasi produs omogen ( otel, aluminiu etc. ), fie in cadrul produselor strâns substituibile ( automobile, televizoare etc. ) formeaza oligopoluri. In multe ramuri ele joaca un rol dominant in ceea ce priveste volumul productiei. Un numar mic de firme detine majoritatea sau intreaga productie ( servicii ) oferita pe piata. Oligopolurile constituie formele tipice de concentrare a productiei si a capitalurilor in firme mari.
|
