Descriere: Principalele politici monetare
Monetarismul a debutat cu formularea lui Milton Friedman în 1956, a unei versiuni a teoriei cantitative, enuntand ideea ca moneda reprezinta unul din mijloacele importante de pastrare a avutiei si ca cererea de moneda depinde partial de productia monetara, rolul dobanzii în influentarea acesteia fiind mai putin pus în evidenta. Daca cererea de moneda, sustine Friedman, este o functie stabila a unor variabile masurabile si previzibile si daca se cunosc valorile acestor variabile atunci devine posibila si previziunea acestora.
O scoala economica priveste controlul masei monetare drept o conditie necesara si suficienta pentru a asigura controlul inflatiei . Monetaristii au drept element convergent al conceptiei lor convingerea legata de importanta schimbarilor ofertei de bani in interpretarea corecta a cauzelor inflatiei.
Recomandarile specifice politicii economice promovate de catre monetaristi vizau atingerea unei rate stabile a cresterii ofertei de bani, astfel încat sa devina posibil controlul inflatiei. Monetaristii considera drept un fapt bine stabilit ideea ca "inflatia este întotdeauna si peste tot un fenomen monetar", asa cum a afirmat M. Friedman. Ei mai sustin de asemenea ca socurile monetare, care sunt expansiunile si contractiile monetare rapide, sunt o cauza majora a ciclurilor în economie. Însa o politica monetara activa de atenuare a efectelor indezirabile ale ciclurilor nu este recomandata. Aceasta deoarece efectele politicii monetare sunt resimtite de economia reala cu mari si variabile întarzieri. Asadar, tentativele de a utiliza activ politica monetara discretionara pentru a stabiliza ciclul este mai curand probabil sa înrautateasca lucrurile. De exemplu, daca am experimenta o recesiune, o relaxare a politicii monetare azi, va avea principalul sau impact peste aproximativ 2 ani. Între timp economia se poate sa-si fi revenit deja, astfel încat relaxarea politicii monetare abia daca ar mai adauga atunci gaz pe foc. Astfel, monetaristii opteaza pentru reguli de politica economica, care sa nu se afle la discretia celor care fac politica.
Regula de politica economica pe care o recomanda este sa stabileasca o rata de crestere stabila pentru oferta baneasca.
Pentru monetaristi, obiectivele de control al inflatiei si de a minimiza socurile monetare pentru economie sunt ambele atinse prin stabilirea si mentinerea unei rate de crestere a ofertei de bani.
În primul rand si la modul general, politica monetara înseamna a cunoaste posibilitatile de a actiona prin moneda asupra monedei.
În epoca contemporana s-a renuntat de mult la conceptul de neutralitate monetara care în trecut, ascundea, ca un voal, esenta relatiilor monetare, astfel ca, acum, politica monetara este recunoscuta ca o componenta esentiala a politicii economice.
În economia de piata, politica economica este o interventie deliberata a statului în domeniul economic si în scopul de a înfaptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.
În conditiile în care statul este considerat centrul de decizie si promotorul acestei politici, sub controlul Parlamentului, însarcineaza administratia sa execute aceste ordine.
|
