Tendinte in distributia marfurilor

Tendinţe din sfera distribuţiei mǎrfurilor Metodele de distribuţie evolueazǎ continuu. Apar noi forme de vânzare cu ridicata şi cu amǎnuntul, noi sisteme de distribuţie. Este interesantǎ analiza amplorii pe care au luat-o în ultimul timp sistemele de distribuţie verticalǎ, orizontalǎ şi cele cu mai multe canale, precum şi modul în care aceste sisteme coopereazǎ, vin în contradicţie şi concureazǎ unele cu altele. Amploarea sistemelor de distribuţie verticalǎ În prezent, sistemele de distribuţie verticalǎ (SDV) cunosc o extindere din ce în ce mai mare, ele formându-se cu scopul de a face concurenţǎ canalelor de distribuţie convenţionale. Un canal convenţional este format dintr-un producǎtor independent, din unul sau mai mulţi angrosişti şi din nul sau mai mulţi detailişti. Fiecare dintre aceştia reprezintǎ o entitate de afaceri separatǎ, care cautǎ sǎ-şi maximizeze profiturile, chiar cu riscul de a reduce profitul obţinut de sistem în ansamblul sǎu. Niciunul dintre membrii canalului nu deţine controlul, total sau paţial, asupra celorlalţi membrii. McCammon a caracterizat canalele convenţionale ca fiind “reţele puternic fragmentate în care producǎtorii, angrosiştii şi detailiştii, reuniţi în mod liber, încheie cu prudenţǎ afaceri, negociazǎ în mod agresiv condiţiile de comercializare cu ceilalţi şi au, prin acesta, un comportament independent”. Dimpotrivǎ, un sistem de distribuţie verticalǎ este format dintr-un producǎtor, unul sau mai mulţi angrosişti şi unul sau mai mulţi detailişti care acţioneazǎ ca un organism unitar. Unul dintre membrii canalului are dreptul de proprietate asupra celorlalţi, le acordǎ acestora dreptul de franşizǎ sau deţine un asemenea control asupra lor încât îi determinǎ pe aceştia sǎ coopereze. Un sistem de distribuţie verticalǎ poate fi controlat de producǎtor, angrosist sau detailist. McCammon caracterizeazǎ SDV-urile ca fiind “reţele administrate de profesionişti şi planificate la nivel central, create pentru a obţine economii din operare şi maximum de impact asupra pieţei”. SDV-urile au luat naştere cu scopul de a supraveghea comportamentul membrilor canalului şi de a evita conflictul rezultat din urmǎrirea îndeplinirii obiectivelor propuse de cǎtre membrii acestuia. Economiile se obţin ca urmare a volumului activitǎţilor prestate de membrii canalului, a puterii de negociere şi a eliminǎrii unor servicii prestate de mai mulţi dintre ei. Sistemele de distribuţie verticalǎ au devenit în acelaşi timp principala modalitate de distribuţie pe piaţa bunurilor de larg consum din SUA, ele deservind 70-80% din cerea totalǎ.