Thomas Malthus

Thomas Malthus şi principiul populaţiei • Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost unul dintre primii specialişti care s-a ocupat de problema populaţie-dezvoltare. • Prima sa lucrare tipărită este "Eseu asupra principilui populaţiei în măsura în care el influenţează progresul viitor al societăţii, împreună cu observaţii asupra teoriilor d-lui Godwin şi M. Condorcet şi ale altor autori" (Londra, 1798). • În 1820 îi apare cea de-a doua mare operă "Principiile economiei politice". • Principiile pe care le enunţă Malthus în "Eseu" pot fi sintetizate astfel: 1. Populaţia este, în mod necesar, limitată de mijloacele de subzistenţă; 2. Populaţia creşte invariabil acolo unde mijloacele de subzistenţă cresc, dacă nu este împiedicată de unele obstacole foarte puternice şi evidente; 3. Aceste obstacole şi acelea care stăvilesc forţa preponderentă de creştere a populaţiei şi îi menţin efectele, la acelaşi nivel cu mijloacele de subzistenţă, se reduc toate la abstinenţă morală, viciu şi mizerie. • Malthus clasifică obstacolele ce acţionează constant împotriva creşterii populaţiei în două grupe generale: 1) obstacole preventive – cele voluntare (proptii omului). 2) obstacole pozitive – cele care rezultă din legile naturii. • În Anglia au fost adoptate o serie de legi pentru ajutorarea săracilor, precum : 1) Colectarea de sume de bani pentru săraci. 2) Acordarea de slujbe copiilor unor familii care nu se mai pot întreţine. a. Malthus nu aproba aceste legi, ci propunea introducerea unui sistem mai larg de educaţie pentru cei săraci. Ei puteau învăţa astfel deprinderile prudenţei, curăţeniei şi modului de viaţă regulat. b. Autorul afirmă că starea societătii depinde de proporţia relativă între numărul populaţiei şi cuantumul mijloacelor de subzistenţă, nu de numărul absolut de oameni ai unei ţări. c. Cantitatea de alimente nu este singura problemă, ci şi găsirea unui loc de muncă în cazul unei suprapopulări. d. Concluzia lui Malthus este că nu se pune niciodată întrebarea dacă o ţară poate produce mai mult, ci dacă este în stare să producă suficient, spre a ţine pasul cu o creştere aproape nelimitată a populaţiei.