Descriere: CAPITOLUL I. INTRODUCERE
1.1. Obiectivele lucrãrii
Lucrarea îşi propune prezentarea fabricii de medicamente SC Terapia SA şi a strategiilor adoptate aici pentru diminuarea poluãrii mediului, în contextul dezvoltãrii durabile a societãţii umane. Fabrica de medicamente Terapia produce prin sintezã chimicã medicamente, prin tehnologii care produc poluare. Am dorit sã aflu concret modul în care aceastã intreprindere este preocupatã de diminuarea efectelor negative asupra mediului, prin mãsuri de ordin economic.
1.2. Poluarea mediului
Poluarea reprezintă contaminarea cu substanţe toxice a mediului natural, ce afectează sănătatea vieţuitoarelor şi naturii, precum şi ecosistemele (organismele vii şi împrejurimile). Deşi unele cauze ale poluării sunt naturale, majoritatea sunt cauzate de om.
Deteriorarea mediului înconjurător este consecinţa unor activitãţi economice create şi desfãşurate de om, în lupta acestuia pentru prosperitate şi confort. În esenţã, preocupãrile pentru protecţia mediului sunt o formã de negociere în care trebuie sã aflãm ce poate face Omul naturii pentru ca El sã supravieţuiascã şi ce nu trebuie sã-i facã pentru ca Ea sã supravieţuiascã.
Factorul uman poate cauza perturbãri ale ecosistemului, adeseori cu implicaţii mai complexe decât cele provocate de factorii naturali.
Cele mai grave consecinţe ale poluãrii naturii de cãtre activitãţile economice desfãsurate de om sunt urmãtoarele (Pratt, 1995):
I Poluarea chimicã a apei, aerului şi solul
II Dispariţia unor specii de plante şi animale
III Dezechilibrele ecologice
I. Poluarea chimica este produsã de cãtre activitãţile industriale şi cele din agriculturã.
Aceasta este acceleratã de eroziuni şi fisuri ale solului, care favorizeazã pãtrunderea agenţilor poluatori în apa freaticã şi în apele de suprafaţã, alterând astfel abundenţa şi diversitatea speciilor.
Otrãvirea nu se opreşte la distrugerea florei şi faunei râurilor, ea continuã şi avanseazã prin agricultura care se face pe solul contaminat.
O consecinţã gravã a poluãrii chimice este perturbarea ecosistemului terestru prin micşorarea stratului de ozon, efectul de serã datorat în special creşterii stratului de bioxid de carbon şi ploile acide.
Stratul de ozon este important din punct de vedere ecologic pentru cã el protejeazã biosfera de o supraexpunere la radiaţiile UV. Dintre activiţãtile umane care au ca şi consecinţã scãderea stratului de ozon sunt: arderea combustibililor, degajarea de clor din activitãţile industriale, agenţii frigorifici, solvenţi, etc.
Măsurătorile din ultimii ani la nivel global, evidenţiază o tendinţa generală de micşorare a grosimii stratului de ozon, ceea ce a condus la necesitatea conformării la nivel mondial a prevederilor Protocolului de la Montreal privind reducerea emisiilor ce distrug stratul de ozon.
Creşterea cantitãţii de radiaţii UV care ating suprafaţa planetei datoritã micşorãrii stratului de ozon are consecinţe foarte grave (Nãdisan, 2000):
- scãderea cu 1% a stratului de ozon creşte cu 2% cantitatea de raze UV care ajung pe suprafaţa pãmântului. Acest fapt duce la creşterea cu 5-7 % a incidentelor cancerului de piele, creşterea incidentelor de cataractã şi scãderea generalã a sistemului imunitar al organismului.
- o cantitate mare de raze UV perturbã fotosinteza din ecosistemul acvatic şi terestru, fapt care are un impact negativ asupra lanţului de alimentaţie.
|
