Descriere: 1. Organizarea bugetară în România
1.1. Conţinut, interpretări şi semnificaţii cu privire la bugetele publice
BUGETELE PUBLICE
o apar prezente în practica financiară prin corelarea a două poziţii:
=una, pe fondul teoriei relaţiilor specifice în sensul conţinutului lor economic
=alta, ca instrumente de acţiune din partea statului şi a unităţilor administrativ teritoriale.
o D.p.d.v. al exprimarii şi sensului dat de conţinutul economic=relaţii economice băneşti ce apar în procesul repartiţiei valorii nou create (venitului naţional) cu prilejul constituirii şi repartizării de fonduri centralizate (la şi de la dispoziţia statului şi a unităţilor administrativ teritoriale) în scopul satisfacerii unor nevoi generale, de ordin public, atât la nivel central cât şi local.
o D.p.d.v. al conţinutului economic=exprimă relaţii băneşti în contextul economico-social în legătură cu mobilizarea şi repartizarea de fonduri între stat (ori/şi unităţile administrativ-teritoriale), pe de o parte şi „partenerii” lui , pe de altă parte, aflaţi într-o dublă ipostază de contribuabili şi de consumatori ai banului public. Mobilizarea mijloacelor băneşti, cu titlul de venit bugetar, la dispoziţia statului, are loc, în cea mai mare măsură, în economie respectiv, în procesul realizării de produse, mărfuri, al prestărilor de servicii şi al executării de lucrări.
o Sunt relaţii economice sub formă bănească, de o factură specifică, prin prezenţa, încadrarea şi manifestarea lor în baza economică a societăţii.
Individualizarea bugetelor publice ca relaţii economice specifice potrivit cu afirmaţia de mai sus este susţinută de necesitatea constituirii şi repartizării unor fonduri publice, la şi de la dispoziţia statului, în vederea satisfacerii unor nevoi de interes general (şi comun) ale populaţiei. Respectivele relaţii, într-un sens mai restrâns, apar pe fondul repartiţiei valorii nou create (venitului naţional) la care participă cei implicaţi în realizarea acesteia atât în mod direct cât şi indirect. La fel, ca în cazul finanţelor, în sensul determinării (apariţiei) lor, pornind de la stat şi la bugetele publice apare în prim plan, acelaşi organizator al activităţilor social-economic în societate, statul. Structura activităţilor în care este implicată populaţia este de o pronunţată diversitate şi complexitate.
Totuşi, în planul unor grupări ori aşezări structurale respectivele activităţi pot fi clasificate în două sfere:
o activităţi materiale (producătoare de bunuri, prestatoare de servicii, realizatoare de lucrări, toate comensurabile, ca efort şi efect)
o activităţi nemateriale (concretizate în nevoi de ordin educativ, cultural, de protecţie socială, de apărare, de justiţie).
Funcţie de aceste două sfere de activitate, venitul naţional se repartizează în două etape (distribuire şi redistribuire) către stat şi „partenerii” lui din relaţiile bugetare.
ÎNTR-O PRIMĂ FAZĂ, A DISTRIBUIRII SAU REPARTIŢIEI PRIMARE=se mobilizează la dispoziţia statului de la regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat şi instituţiile publice mijloace băneşti cu titlu de vărsăminte, contribuţii, prelevări, impozite şi taxe. Distribuirea valorii nou create are loc în cadrul proprietăţii de stat. Practic, de la întreprinderile, domeniile şi instituţiile statului, potrivit cu sensul comun de „obiect al aşezărilor veniturilor bugetare” sunt preluate mijloace băneşti cu destinaţia fondurilor publice centralizate, în cadrul aceleiaşi forme de proprietate.
|
