Secolul de aur al culturii romanesti

Secolele XVII-XVIII inseamna pentru Europa o epoca de treptata afirmare a tendintelor de modernizare si integrare culturala .Aceste procese se deruleaza insa cu o intensitate diferita , pe alocuri intirziata si intr-o diversitate nesfirsita in functie de conditiile concrete in fiecare zona etno-culturala .Si in spatial romanesc, pe fundalul unor imperative commune –tranzitia de la medieval la modern si tendinta tot mai accenuata spre unitate culturala , conditiile istorice au impus adesea modalitati diferite in realizarea lor. Afirmarea limbii romane in toate domeniile vietii culturale a fost una din premisele principalele de generalizare a fenomenului numit –“secolul de aur al culturii romane “, cuprins intre 1643 (aparitia Cazaniei lui Varlaam) si 1743 (data la care se sfarseste expunerea evenimentelor in cronica lui Ion Neculce).Si anume datorita personalitatilor din acest timp , acest secol a cunoscut o evolutie si o afirmare a limbii si siteraturii romane nemaicunoscuta pana acum .Si toate acestea se datoreaza urmatoarelor personalita  MITROPOLITUL VARLAAM Nascut in anul.1585, în părţile Vrancei, decedat în aug../dec. 1657, la mănăstirea Secu. Probabil a învăţat carte în “schitul lui Zosin" pe valea Secului, călugărit la Secu, sub numele Varlaam (probabil din botez era Vasile): egumen al mănăstirii şi arhimandrit; în 1628 trimis într-o misiune la Moscova. în 1632 ales mitropolit al Moldovei (hirotonit 23 Sept. 1632), păstorind ână în apr. 1653, când s-a retras la Secu; In 1639 s-a numărat printre candidaţii la scaunul de patriarh ecumenic. Preocupat îndeosebi de probleme cărturăreşti: în 1640 a înfiinţat o tiparniţă la Iaşi, - împreună cu meşteri tipografi - de Petru Movilă al Kieului, în care a tipărit mai multe cărţi de învăţătură în româneşte, tot în timpul vietii sale, în 1642 au avut loc lucrările sinodului de la Iaşi, la care a participat şi mitropolitul Varlaam , prin 1644 - 1645 a convocat el însuşi un sinod al tuturor ierarhilor din “ara Românească şi Moldova. care a aprobat răspunsul împortiva Catihismului calvinesc, scris de el; tot el a susţinut ctitoriile lui Vasile Lupu - printre care şi biserica “Sf. Trei lerarhi" din Iaşi (1639) - în care au fost asezate moaştele Cuvioasei Paraschiva (1641).