SUA intre secolele 19 si 20

În ciuda existenţei unei Constituţii Americane scrise, argumentele privitoare la limita drepturilor federale şi a statelor aveau să afecteze permanent istoria Statelor Unite. Partidele politice si-au făcut în curând apariţia în Statele Unite, refectand o mare varietate de interese. Totuşi, un factor constant în viata americană era tendinţa spre democraţie. În ciuda opoziţiei politicienilor din clasele superioare si a intereselor constituţionale, pană în 1830, aproape toate statele au devenit democratice. Toţi bărbaţii albi aveau dreptul de a-si alege conducătorii. Statele Unite au rămas neutre în războaiele dintre Franta si Marea Britanie, insă când unul dintre combatanţi încerca să-l blocheze pe celălalt, împiedicând astfel comerţul liber al navelor americane, situaţia devenea incendiară. In final, interferentele britanicilor în sistemul naval american a dus la război (1812-1814) care, deşi dramatic, nu a fost decisiv. După aceste evenimente, disputele anglo-americane au fost rezolvate prin negocieri. Intre timp, Statele Unite porniseră o expansiune spre vest si sud, coloniştii extinzându-şi teritoriile. Fiecare zona nou cucerită era organizată într-un teritoriu controlat de guvernul federal; apoi teritoriul devenea un stat cu guvernare proprie. Până în 1921, existau deja 24 de State Unite. În 1803 Napoleon a vândut Louisiana, iar Florida a fost obţinută în 1819 de la Spania. când statele latino-americane de la Mexic la Argentina şi-au câştigat independenţa, preşedintele James Monroe a declarat în 1823 ca Statele Unite nu vor tolera nici o intervenţie sau colonizare europeană pe continentul American. Acest lucru a devenit celebru sub numele de Doctrina Monroe. În 1845, SUA a anexat Texasul şi a pornit un război expansionist (1846 1848), în care mexicanii au fost înfrânţi şi nevoiţi sa cedeze teritorii întinse, inclusiv New Mexico şi California.