Descriere: Imperiul Bizantin – date generale
Jumătatea de est a Imperiului Roman s-a transformat într-un stat grec ortodox — Bizanţul; Constantinopolul, capitala Bizanţului, a fost timp de secole cel mai frumos oraş al Europei.
Iniţial, Bizanţul a fost un oraş grec situat pe malul european al Bosforului, strâmtoare ce separă Asia Mică (astăzi Turcia) de Europa. Înţelegând importanţa acestei aşezări înconjurate de apă din trei părţi, împăratul Constantin a repus bazele acestui oraş în 330 d.Hr. Numit Constantinopol, după numele împăratului, oraşul a devenit "noua Romă", de unde era guvernată jumătatea de est a Imperiului. Spre deosebire de vest, această regiune mai avea resurse şi bogăţii considera¬bile, inclusiv oraşe importante; toate acestea i-au dat posibilitatea să facă faţă cu succes perioadelor grele care au urmat, culminând în 476 cu căderea împăratului roman.
Imperiul Bizantin sau Imperiul Roman de Răsărit este partea de est a Imperiului Roman care a supravieţuit după căderea părţii de vest a imperiului şi care a durat din 395 până în 1453. Pe parcursul a o mie de ani, bizantinii s-au considerat "romani", şi şi-au denumit imperiul ca "Imperiul Roman". Religia lor, limba lor şi cultura lor era în principal greacă, mai degrabă decât romană, dar cuvântul era folosit pentru că pentru bizantini grec însemna păgân. Perşii şi arabii îi numeau pe bizantini « romani ». Cuvântul bizantin vine de la Bizanţ, numele antic al capitalei bizantine, Constantinopol. Aceste termen, bizantin, nu a mai fost utilizat după secolul XVII, când istoricii trebuiau să facă o diferanţă între imperiul din Epoca Modernă şi cel din Antichitate.
Imperiul Roman (unit) a fost divizat la sfârşitul secolului III de către Diocleţian, pentru a instaura tetrarhia (quadrumvirate) cu un împărat în Italia, şi altul în Grecia, fiecare asistat de un co-împărat. Această diviziune este cunoscută ca şi o diviziune administrativă şi nu politică, colegialitatea împăraţilor reprezentând autoritatea unităţii, fiecare împărat trebuind să ia o decizie în conformitate cu celălalt. Această diviziune a durat până în 324 când Constantin a devenit împărat unic. El a fondat o nouă capitală la Bizanţ (Byzantium, astăzi Istanbul). Această capitală a primit de la început numele Nova Roma ("Noua Roma"), iar în utilizarea cotidiană, Constantinopol. Constantin a fost şi primul împărat care a recunoscut creştinismul ca şi religie de stat (fără să fie el însuşi creştin). În 395 imperiul a fost divizat din nou în es şi vest de Teodosie I, care a cedat partea orientală fiului său, Arcadius.
După Teodosie, imperiul a fost considerat "roman", dar de fapt era un stat multinaţional cu o cultură greacă. Limba greacă era limba cotidiană, limba culturii şi a bisericii. Imperiul oriental conţinea multe etnii, având centre de strălucire elenistică ca şi Constantinopol, Antioch, Ephesus, Thessaloniki şi Alexandria.
|
