Artileria antiaeriana romana

Artileria antiaeriana a aparut din necesitati impuse de evolutia fenomenului razboi,in conditiile in care lupta armata si-a extins sfera de desfasurare in spatiul aerian prin utilizarea in scopuri militare a mijloacelor de zbor,capatand astfel o a treia dimensiune,pe langa cele de uscat si mare. Artileria antiaeriana romana in primul razboi mondial Participarea artileriei la campania militara din anul 1916 Investit,incepand cu 25 iulie 1916 cu responsabilitatea ca pana la 15 august 1916 sa organizeze apararea capitalei,comandantul Cetatii Bucuresti, generalul de divizie Mihai Boteanu avea in subordine si Serviciul Apararii Capitalei Contra Aeroplanelor.In virtutea acestui fapt,comandantul a primit misiunea sa coordoneze organizarea apararii antiaeriene nu numai a capitalei,dar si a principaleleor obiective de pe teritoriul national. Conceptia,semnata de seful Statului Major General al Armatei(Vasile Zottu)si aprobata de ministerul de razboi(Dumitru Iliescu)avea un continut interesant sub aspectul principiilor organizatorice si de intrebuintare a tunurilor antiaeriene.Remarcabila era organizarea de tragere pe baterii,structura specifica artileriei de camp din care s-a nascut de fapt artileria antiaeriana.Potrivit acestui document,artileria antiaeriana a fost destinata,chiar de la inceput,atat pentru apararea antiaeriana mobila(in zona operatiilor)cat si pentru apararea antiaeriana fixa(in zona interioara).