Cezar si Pompei

Cezar si Pompei In timp ce Caesar supunea Gallia prin lupte grele, la Roma bantuia anarhia. Un fapt petrecut chiar la inceputul anului 52 avea sa ascuta si mai mult neintelegerile, rivalitatile si pasiunile politice. Este vorba de asasinarea lui Clodius. In dupa-masa zilei de 1 ianuarie 52, Milo impreuna cu sotia sa, insotiti si de o garda de gladiatori, a intalnit pe Calea Appia pe Clodius, care tocmai se intorcea de la Aricia. Clodius era calare, urmat fiind de o garda de sclavi. Intre cele doua cete dusmane, invectivele s-au transformat curand in incaierare. Vechea rivalitate dintre populari (Clodius) si optimati (Milo) gasi prilejul unei confruntari in afara disputelor ideologice. Clodius a fost ranit si s-a refugiat intr-o casa din apropiere. Milo socoti ca a sosit momentul sa sfarseasca cu rivalul sau si porunci gladiatorilor sa-l omoare. Asasinarea lui Clodius n-a ramas fara urmari. Partizanii politici ai acestuia ii transportara trupul in curia Hostilia, unde senatul isi tinea sedintele, expunandu-l publicului care, atatat de sefii partidului popularilor, cerea razbunare. Multimea, alcatuita mai ales din plebe si sclavi, cereau razbunarea aceluia pe care-l socoteau ca pe un patron gata sa le indeplineasca si in viitor legitimele lor doleante. Se crease o imprejurare primejdioasa pentru clasa optimatilor. In fata acestei situatii, senatul inspaimantat declara patria in primejdie si, l-a insarcinat pe proconsulul Pompei, impreuna cu cativa dregotori, sa restabileasca ordinea, acordandui-se depline puteri. Acesta, apropiindu-si armata de portile Romei, reusi sa potoleasca spiritele agitate, castigand totodata si incredera senatului. Senatorii au vazut in Pompei omul de care aveau nevoie si in februarie 52 Pompei a fost ales pentru a treia oara consul unic.