Anti-semitismul

Condiţiile istorice Timp de secole, creştinii din Europa au avut o atitudine discriminatorie faţă de evrei. Pentru mulţi dintre ei prejudecata împotriva evreilor îmbrăca forma anti-semitismului. Unii cercetători privesc anti-semitismul ca pe o prejudecată religioasă. Alţii îl vad ca pe o varietate anti-evreiască a unui sentiment de ură generală îndreptată împotriva minorităţilor etnice. În concepţia anti-semită, evreii reprezintă forţe misterioase, mitice şi diabolice, sunt atotputernici şi joacă un rol sinistru în istoria omenirii. În Evul Mediu, creştinii anti-semiţi predicau interzicerea contactului cu evreii şi mulţi credeau că evreii sunt aliaţii Diavolului. Mulţi credeau ca de fapt evreii nici nu sunt oameni şi că folosesc magia pentru a crea aparenţa că sunt ca ceilalţi. Toate aceste credinţe s-au amestecat cu superstiţiile privind puterea magică a sângelui uman, vrăjitoria şi perversiunea, ajungându-se la "eticheta de sânge", falsa acuzaţie că evreii folosesc sângele copiilor creştini în ritualurile lor. Asemenea idei stereotipe despre evrei au interacţionat în mintea multor europeni cu teamă de orice era străin cunoaşterii lor, dar şi cu tensiunile economice şi sociale. Ca rezultat, violenţa anti-semită s-a manifestat în repetate rânduri. Biserica creştina şi diverse guverne au adoptat legi care interziceau evreilor să desfăşoare anumite activităţi, să aibă anumite ocupaţii, îi obligau să locuiască numai în anumite zone, îi împiedicau să urmeze studii universitare sau chiar îi îndepărtau de pe teritoriul anumitor state. Secole la rând, Biserica Romano-Catolică a încurajat credinţele şi atitudinile anti-semite. Deşi învăţăturile Bisericii nu au susţinut şi nici nu au justificat uciderea evreilor, propagarea urii, insultelor, degradării şi deseori demonizarea evreilor a făcut ca mulţi catolici să accepte măsurile anti-semite introduse de nazişti şi colaboratorii acestora în secolul XX. Aceeaşi situaţie este valabila şi pentru bisericile protestante. Pamfletul intitulat Despre evrei şi minciunile lor, scris în 1542 de reformatorul religios german Martin Luther, conţinea un limbaj extrem de violent. Acesta îi instiga pe creştini să incendieze sinagogile, să distrugă casele evreilor şi să-i pună pe evrei în grajduri şi îi sfătuia pe oamenii de stat să îi alunge pe evrei din ţările lor. Scrierile lui Luther au avut o influenţă semnificativă asupra teologilor germani protestanţi şi a contribuit la crearea unui climat de opinie care cerea sau aproba persecutarea evreilor.