Europa feudala

• Viaţă pe moşia feudală. Au existat diferite grade de servitute. Unii iobagi lucrau pe pământurile stăpânului şi erau ataşaţi de casa acestuia. De multe ori chiar şi moşierul era vasalul unui feudal mai mare, de la care primise pământ şi protecţie. În ciuda atacurilor brutale din exterior, la începutul secolului al XI-lea Europa lua naştere şi feudalismul devenea sistemul social dominant. Evul mediu este un termen general folosit pentru a se referi la istoria Europei între anii 1000 şi 1500 e.n. Această perioadă este o epocă determinantă în dezvoltarea culturii şi societăţii europene. La început, Europa Centrală şi de Vest erau pe cale de a ieşi din luptele crâncene duse cu intruşii externi şi interni. Însă spre sfârşitul acestei perioade, după mai multe declinuri şi perioade de dezvoltare, de multe ori chiar prin utilizarea energiei barbarilor ostili, şi-a început expansiunea politică şi culturală o Europă mai mare şi mai dinamică, în urma căreia şi restul lumii a trecut prin schimbări definitive. Europa a dus mult timp lipsă de resurse naturale utilizabile, iar reţeaua rudimentară de comunicaţii abia putea lega localităţile mici şi împrăştiate. Comerţul era slab dezvoltat, iar majoritatea comunităţilor erau autarhice: atât alimentele cât şi uneltele şi le confecţionau singuri. Comerţul se baza pe troc în loc de bani. În cazul unor recolte proaste, supravieţuirea unor comunităţi sau a unor indivizi era în primejdie şi erau expuse atacurilor hoardelor nomade, cum erau vikingii. Astfel era necesară o protecţie mai bună a comunităţilor dar de multe ori chiar şi puterea centrală era destul de slabă, şi întotdeauna prea departe pentru a intervenii în caz de urgenţă.