Descriere: Metalurgia Timpurie
1.2. Economia în perioada metalelor.
După neolitic urmează o scurtă perioadă de tranziţie spre epoca bronzului (1700 - 850 î.H) denumită astfel datorită utilizării acestui aliaj.
Populaţia practica agricultura, olăritul, torsul, ţesutul, prelucrarea lemnului, a pietrei şi a osului, extragerea sării. De asemenea, se ocupa cu păstoritul iar pendularea păstorilor cu turmele
la mari depărtări a facilitat difuzarea elementelor de cultură materială
şi spirituală, crearea unor legături de schimb cu teritorii îndepărtate, cum ar fi Micene, Marea Baltică, ori Germania şi Danemarca actuală.Metalurgia bronzului dobândeşte o pondere însemnată,
producţia pieselor de bronz făcându-se fie ambulant, fie, mai ales,
stabil, după cum dovedesc depozitele de obiecte de bronz de la Uioara de Sus (circa 5810 obiecte în greutate de 1100 Kg) ori Guşterniţa.În epoca bronzului se produce prima diviziune socială a
muncii, între triburile de agricultori şi păstori, ceea ce va impulsiona
schimbul de produse.
Apare, alături de străvechea proprietate colectivă şi proprietatea privată, de familie, apoi o diferenţiere de avere în interiorul triburilor şi se desprinde o pătură bogată, influentă,
aristocraţia tribală.
Epoca fierului se împarte în două vârste:
• Hallstatt (850 - 400 î.H)
• Latène (întinsă din punct de vedere arheologic până la 106 d.H, dar sub aspect social - economic şi politic - ca epocă a comunei primitive - se sfârşeşte odată cu constituirea
statului geto - dac, circa 80 î.H). Se prelucra şi aurul,mărturie în acest sens fiind tezaurele
aflate la Perşinari şi Hinova.
Epoca fierului este foarte bogată în progrese datorită utilizării acestui metal, mai performant decât bronzul.Se practică toate meşteşugurile şi ocupaţiile din epoca bronzului, şi în plus, metalurgia focului, dar definitoriu este că asistăm la cea de a doua mare diviziune a muncii, la desprinderea
meşteşugurilor de agricultură, respectiv de creşterea vitelor. Schimbul de produse devine mai intens şi se poate vorbi, deja, de o producţie (încă redusă) destinată schimbului. În acest context începe utilizarea în părţile noastre a monedei (pe la mijlocul epocii). În cursul primei vârste a fierului se petrece un fenomen de larg răsunet şi cu urmări fecunde pentru strămoşii noştri, mai precis marea
colonizare greacă, când sunt fondate coloniile Histria, Calatis şi Tomis. Aceste colonii greceşti şi-au adus aportul la dezvoltarea forţelor de producţie ale băştinaşilor, la intensificarea vieţii
economice, a comerţului, grăbind prin aceasta procesul de destrămare a comunei primitive în societatea geto - dacă.
|
