Descriere: Modificari ale echilibrului european in deceniul VII al secolului al XIX-lea
RUSIA
Pierderea războiului Crimeii de către Rusia a însemnat un moment de răscruce în situaţia internă si internaţională a ţarismului. Pe lânga reforme cu evident caracter burghez, cum ar fi cele din domeniile administraţiei locale, justiţiei, învăţământului şi finanţelor statului, a avut loc şi reforma militară din 1874 care introducea serviciul militar obligatoriu de 6 sau 7 ani pentru toţi cetăţenii in vârstă de 21 de ani. Pe plan extern Rusia a încercat să anuleze prevederile tratatuli de pace de la Paris din 1856. Împrejurări favorabile au apărut după războiul franco-prusac, când la conferinţa diplomatică de la Londra din 1871 s-au anulat toate restricţiile impuse Rusiei. Binenţeles Rusia a trebuit să ţină cont de noile mutaţii politice din Europa ( dispariţia Imperiului lui Napoleon al III-lea şi apariţia Imperiului German). Astfel în 1872 la Berlin se vor întâlni Wilhelm I, Alexandru al II-lea şi Francisc Iosif pentru a pune bazele înţelegerii cunoscute sub denumirea “Alianţa celor trei împăraţi”. O direcţie constantă a politicii externe a Rusiei va rămâne problema Balcanică. În 1875 când va izbucni răscoala din Bosnia-Herţegovina la care se va alia Serbia, Muntenegru, Dalmaţia, iar în anul următor va cuprinde şi Bulgaria, Alexandru al II-lea se va întâlni cu Francisc Iosif pentru a conveni asupra împărţirii teritoriilor europene ale Imperiului Otoman în cazul disoluţiei acestuia.
|
