Descriere: I. L. Caragiale a îmbogăţit literatura română atât cu opere în proză, cât şi cu creaţiile sale dramatice de o excepţională valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg român. Una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este „O scrisoare pierdută”, jucată pentru prima dată la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
Comedia este specia genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri de oameni sau a unor situaţii neaşteptate.
Fiind o comedie, „O scrisoare pierdută” întruneşte atât condiţiile generale ale unei creaţii dramatice, cât şi pe cele caracteristice speciei pe care o ilustrază. Ca orice operă dramatică, a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă şi este structurată în 4 acte, fiecare cu câte 9, 14, 7 şi 14 scene. Totodată, timpul şi spaţiul acţiunii sunt limitate, întâmplările relatate petrecându-se în capitala unui judeţ de munte, în timpul alegerii de deputaţi în anul 1883.
Caracterul dramatic al operei este evidenţiat de folosirea dialogului şi a monologului dramatic, precum şi de prezenţa indicaţiilor scenice prin care se fixează cadrul acţiunii şi se evidenţiază unele dintre trăsăturile specifice personajelor. Descrierea şi naraţiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere decât în indicaţiile scenice ale autorului sau în replicile personajelor.
Prezenţa conflictului dramatic este o altă trăsătură specifică acestui gen literar. În expoziţiune, autorul pune faţă în faţă două grupări politice adverse: cea de la putere, condusă de Zaharia Trahanache, şi cea din opoziţie, reprezentată de Nae Caţavencu. Această situaţie se evidenţiază în schimbul de replici din prima şi a doua scenă, dintre prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu, şi poliţaiul Pristanda.
|
