Descriere: În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Europa a fost teatrul mişcărilor liberale, democratice şi naţionale îndreptate împotriva rivalităţilor politice şi sociale ale Vechiului Regim; totodată, acum dezvoltându-se activitatea industrială, o nouă burghezie şi un proletariat, căruia sindicalismul şi socialismul îi furnizează mijloace de apărare. Cea de-a doua jumătate a secolului este marcată de încercările de realizare a unităţii naţionale de către unele popoare, precum este cazul românilor, italienilor şi germanilor.
A. ROMÂNIA- MODELUL PLEBISCITAR-DIPLOMATIC
Constituirea României moderne, evoluţia statului şi a societăţii se află sub semnul obiectivelor revoluţiei de la 1848 şi al confruntării de idei între cele două grupuri politice: liberalii şi conservatorii. Disputa a fost legată, mai ales, de „modelul” care trebuia preluat şi de ritmul schimbărilor. Liberalii susţineau o occidentalizare rapidă, pe când conservatorii doreau o schimbare lentă, în concordanţă cu tradiţiile româneşti. Obiectivele Revoluţiei de la 1848 vor constitui repere ale evoluţiei viitoare.
Puternicul curent unionist existent în rândul românilor, precum şi interferarea intereselor Marilor Puteri în SE Europei au făcut unirea Principatelor Române să devină o problemă europeană. Ea a fost discutată la Congresul de pace de la Paris (1856), care punea capăt Războiului Crimeei (1853-1856). Cele 7 puteri prezente la Paris (Franţa, Anglia, Rusia, Imperiul Otoman, Prusia, Regatul Sardiniei şi al Piemontului, Imperiul Habsburgic) au avut atitudini diferite, dictate de propriile interese: în favoarea unirii s-au pronunţat Franţa, Rusia, Prusia, Sardinia, Anglia, iar împotrivă s-au declarat Austria şi Turcia. Deciziile adoptate în Tratatul de pace prevedeau intrarea Principatelor Române sub graniţa colectivă a puterilor europene, alegerea (în Moldova şi Ţara Românească) a unor Adunări ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privinţa unirii, integrarea în graniţele Moldovei a 3 judeţe din sudul Basarabiei (teritoriu anexat de Rusia în 1812), libertatea navigaţiei pe Dunăre etc.
|
