Descriere: K'ung Fu-tzu
(K'ung = maestrul, latinizat ca Confucius).
Care s-a născut în ţara Lu în 551 î.C. şi a murit în 479 î.C.
Ca membru al unei familii aristocrate Confucius a oportunitatea s-ă studieze manuscrise clasice şi s-ă înveţe muzică s-ă practice sport ca: pescuitul şi tragerea cu arcul. Faptul că el învăţa bunele maniere a unui domn ne indică declaraţia: "Confucius pescuia, dar nu cu plasa; el trăgea, dar nu în păsările ce se odihneau."
Totuşi, el a avut ocazia s-ă înveţe realizări practice, care-l eludă pe aristocratul bogat: "Când eu eram tânăr, eu trăiam in condiţii modeste, şi respectiv mi-am cultivat mult abilitatea de a face lucruri modeste. Are nevoie oare un domn s-ă posede atâtea abilităţi? Nu." A răspuns Confucius la întrebările unui mare oficial, care aparent avea dubii dacă un om cu puţine realizări putea fi o persoană profund înţeleaptă. Discipolul Tzu-K'ung a replicat că Cerul i-a împuternicit maestrul, într-atât încât el urma s-ă devină înţelept, cu toate că el avea abilităţi practice.
După conversaţia cu Confucius , ucenicul său Lao s-a întors cu răspunsul său oficialului: "Maestrul a spus că eu nu am fost angajat oficial, şi respectiv am obţinut abilitatea p-u arte simple. "
Este posibil că aceste experienţe l-au ajutat pe Confucius s-ă dezvolte învăţături mai practice, şi mai utile p-u mai mulţi oameni.
Totuşi, doar experienţa practică nu este suficientă p-u a deveni înţelept; ea trebuie s-ă fie mânuită corect.
În ciuda reputaţiei sale p-u înţelepciune şi abilităţilor sale practice, Confucius întâlnea dificultăţi în găsirea unei funcţii favorabile în guvernământ de-a lungul vieţii sale, chiar dacă era ambiţios p-u aşa o ocazie.
El era dispus s-ă lucreze oriunde, atât timp cât era moral, iar dacă nu dispunea de o muncă cinstită, el era fericit sa-şi continue studiile.
Se pare ca el s-a preocupat cu studiile de la o vârstă foarte fragedă.
Reflectând asupra vieţii sale cu puţin timp înainte de a muri, el ne spune că la vârsta de 15 ani şi-a pus inima (mintea) pe învăţat. Nu este menţionat nici un profesor care s-ă fi avut vreo influenţă particulară asupra lui. Se crede că el ar fi fost cel mai mult inspirat de către anticii descrişi în clasică.
Când unul din discipolii săi a fost întrebat de unde provin cunoştinţele lui Confucius, el a menţionat "Calea primilor regi Chou Wen şi Wu" (1111 î.C.). Şi a conclus: "De la cine intr-adevăr Maestrul nostru nu a învăţat? Dar în acelaşi timp, ce nevoie avea el de un profesor regular "
Aşa cum vom vedea, o parte a geniului Confuciusian era s-ă ie orice situaţie şi s-ă facă din ea o valoare educaţională. El se străduia perseverent şi di greu ca s-ă înveţe, şi anticii aveau p-u dânsul o fascinare exclusiva: "Eu nu sunt singur, care s-a născut cu cunoştinţe. Eu iubesc învăţăturile străvechi şi le caut intenţionat. " Nedeclarând că ştie deja, el exemplifică căutarea cunoştinţelor.
Atunci erau puţine cărţi, şi-n acel timp făcute din bambuc, strânse cu nişte sfori, dar se pare că Confucius a executat fără neglijenţă studierea clasicilor din istorie, poeziilor, ritualelor, şi Oracolului schimbării. Atît de des cita din ele, încât e posibil s-ă fi învăţat majoritatea sau toate din cele aproape 300 de poeme din timpurile străvechi. El ar fi trebuit s-ă continue s-ă le fi studiat în decursul vieţii, pentru că el ar fi dorit s-ă aibă mai mult timp ca s-ă înveţe din “ Cartea schimbării ” (I Chin): “ Dă-mi mai mult timp ca să-mi pot dedica 50 de ani studierii Cărţii schimbării, şi aş putea s-ă fiu liber de mari greşeli.”
Despre familia lui Confucius se menţionează foarte rar. Istoria ne indică că el a devenit orfan la o vârstă foarte fragedă, şi că fratele lui mai mare era uneori ofensiv. S-a căsătorit, a avut un fiu şi o fiică. A ales soţ fiicei sale şi de asemenea fiicei fratelui său. Se presupune contrar condiţiilor fratelui său, obligaţiile lui cădeau pe Confucius.
După ce a muncit în guvern în careva funcţii minore, şi între rarele oportunităţi de a da sfaturi politice, ce a făcut Confucius?
Aparent cu mărirea cunoştinţelor şi înţelepciunii el a început s-ă atragă studenţi şi discipoli. El era probabil în întregime întreţinut de studenţi, cu toate că el mai primea nişe salarii de la guvern. El a spus că nu va refuza niciodată s-ă înveţe pe cineva care-i va aduce ceva, fără importanţă
cât de sărac. Confucius este primul profesor profesional din China.
El se uita înapoi la progresele vieţii sale şi o măsura în termenii dezvoltării
sale interioare şi nu altor funcţii sau realizări.
|
