Descriere: 1.Scopul lucrarii.
In aceasta lucrare imi propun sa tratez problema consecintelor ipotezei “daca Unu nu este” asa cum reies acestea din dialogul “Parmenide”.Scopul lucrarii nu este acela de a descoperi vreo eroare in argumentatia de pe parcurasul ipotezelor, ci de a incerca prezentarea pe scurt a problemei puse in discutie impreuna cu consecintele ce se desprind din aceasta.Odata incheiata prezentarea temei voi aduce in discutie cateva posibile interpretari la aceasta problema.
2.Prezentarea ipotezelor si consecintelor acestora.
Voi incepe expunerea prin a analiza fiecare ipoteza negativa in parte.
Prima ipoteza (160b – 163b).Problema este urmatoarea: daca Unu nu este, ce rezulta pentru el si pentru celelalte, altele decat Unu.In primul rand, “Unului care nu este” ii va reveni posibilitatea de a fi cunoscut.Spre deosebire de Parmenide eleatul care nega cu desavarsire posibilitatea vreunui λογος despre nefiinta, in cazul de fata “Unu care nu este” poate fi cunoscut.Argumentul este ca din moment ce este pusa in discutie problema unui “Unu care nu este” trebuie stiut scopul discutiei.Acesta nu poate fi stiut fara a avea o “stinta” a “Unului care nu este”.
In al doilea rand “Unului care nu este” ii va reveni diferenta.Daca unu nu ar fi diferit de celelalte atunci nu s-ar sti cand se vorbeste de Unu si cand se vorbeste de celelalte.
In al treilea rand “Unu care nu este” participa la celelalte.Din moment ce avem “Unu care nu este” este vorba de acel Unu care nu este.Astfel el este individualizat.Prin individualizarea sa este necesar sa acceptam participarea sa la faptul de a fi acela.Deci “Unu care nu este” participa la orice forma ce ii rosteste acest atribut.
In al patrulea rand, fiind diferit de celelalte, el va trebui sa fie identic cu sine.Mai mult, nefiind egal cu celelalte este egal cu sine.In cazul in care nu ar fi egal cu sine ar fi egal cu celelalte – ceea ce ar contrazice diferenta.
Participarea lui “Unu care nu este” nu se rezuma insa la acele forme de rostire a atributelor sale.Ceea ce surprinde este ca “Unu care nu este” participa la fiinta.Plecand de la ipoteza ca Unu nu este trebuie luata in considerare inexistenta sa.Astfel putem spune in loc de “Unu care nu este” “Unu care este inexistent”.Rostind astfel observam ca Unu participa la fiinta inexistentului.Cu alte cuvinte, pentru ca Unu sa nu fie este necesar ca el sa participe la fiinta inexistentului.
|
