Descriere: Identitatea personala în viziunea lui Bernard Williams
Sir Bernard Williams (1929 – 2003) a fost unul dintre cei mai importanti filosofi britanici ai secolului 20, cunoscut mai ales pentru lucrarile sale despre filosofia morala, istoria filosofiei si identitate personala. Operele sale se întind pe o perioada de 5 decenii, fiind sincronizate cu o bogata activitate academica la Universitatile din Londra, Cambridge, Berkeley si Oxford. Scrierile sale includ studii asupra eticii Greciei antice, utilitarianism si etica Kantiana.
Conceptul de identitate personala:
Sintagma aceeasi persoana e des folosita, dar e ambigua. Exista doua moduri prin care putem vorbi despre o persoana ca fiind aceeasi cu o alta persoana. Atunci când o persoana se converteste la o anumita religie sau se rade în cap, nu mai ramâne similar cu cine era înainte. El nu ramâne din punct de vedere calitativ aceeasi persoana. Asa ca, într-un anumit sens nu este aceeasi persoana. Dar, din alt punct de vedere, el este aceeasi persoana: nici o alta persoana nu i-a luat locul. Un al doilea tip de asemanare este cea numerica, fiind acel gen de asemanare exprimata în matematica de semnul egal, în afirmatii precum 2+2=4: expresiile 2+2 si 4 reprezinta unul si acelasi numar. Din punct de vedere numeric, esti aceeasi persoana ca si când erai un bebelus, desi esti din punct de vedere calitativ foarte diferit. Conceptul de identitate numerica e important în relatiile interumane. El determina pe cine putem pedepsi, deoarece e incorect sa pedepsim pe cineva numeric distinct de raufacator. De asemenea, joaca un rol important în sentimente cum ar fi anticipatia, regretul si remuscarea. Nu poti simti acelasi tip de remuscare sau regret pentru greselile altora fata de propriile greseli. Nu poti anticipa placerea experimentata de altcineva, indiferent cât de similari din punct de vedere calitativ ati fi. Întrebarea referitoare la ce anume face doua persoane numeric egale de-a lungul timpului este cunoscuta ca întrebarea identitatii personale.
De-a lungul timpului, numerosi filosofi au încercat sa-i gaseasca raspunsul, ajungând la concluzii diverse. Unii au propus identitatea materiei ca fiind identitatea personala. Asemanarea materiei nu e însa suficienta pentru identitate personala. Nici nu e necesara. Cel putin, identitatea perfecta a materiei nu e necesara pentru identitate personala. Oamenii sufera modificari graduale ale materiei tot timpul. Ei ingera si excreta, îsi taie parul si pierd bucati de piele, chiar îsi fac grefe sau implanturi. De fapt, procesele normale de ingerare si excretie recicleaza toata materia corpului tau în doar câtiva ani. Totusi tu ramâi tot tu. Identitatea personala nu e neaparat legata de similaritati ale materiei. Unii recurg la suflet: acesta are o continuitate neatinsa pe parcursul tuturor schimbarilor fizice ale corpului, si poate chiar supravietui distrugerii totale a corpului. Totusi, nu exista dovezi suficiente care sa ateste existenta sufletului, iar neurologia moderna a dovedit ca marea majoritate a functiilor presupuse a fi ale sufletului sunt, de fapt, îndeplinite de creier. De asemenea, adeptii teoriei sufletului nu pot dovedi cum functioneaza acesta, ce parti componente are si cum interactioneaza pentru a îndeplini presupusele functii ale sufletului. Desi sufletul ar oferi o solutie problemei identitatii personale, existenta sa nu poate fi dovedita practic. Astfel, raspunsul la întrebare poate fi gasit doar prin teorii stiintifice care bazeaza identitatea personala pe fenomene naturale.
|
