Immanuel Kant

INTRODUCERE În acest referat eu am sa încerc să fac o rezumare a vieţii şi a activităţii marelui filosof german Immanuel Kant, născut în 1724 şi decedat în 1804. Această lucrare este compusă din mai multe sub-teme, începând cu biografia şi date despre I.Kant, şi mai apoi teme pe care le-a abordat filosoful în decursul activităţii lui. Am să încerc să fac o sumare la tot referatul ca să vă pot introduce în temă, şi să scriu câteva date despre marele filosof. În activitatea lui I. Kant deosebim două perioade mari: 1. precriticistă (până la deceniul VIII) 2. criticistă (după deceniul VIII) În perioada a doua el scrie lucrările: „Critica raţiunii pure”, „Critica raţiunii practice” şi „Critica capacităţii de judecată”. În prima perioadă scrie: „Istoria naturală generală şi teoria cerului ” înaintând două ipoteze principale: 1. Ipoteza cosmogonică, conform căreia sistemul solara apare dintr-o nebuloasă, prin aceasta el consideră că universul se dezvoltă promovând idei dialectice în astronomie dând prima lovitură metodei metafizice de gândire. 2. Cu privire la natura fluxurilor şi refluxurilor, care influenţează viteza de rotaţie a pământului. Prin aceasta el promovează idei dialectice în geografie. În lucrarea „Critica raţiunii pure” Kant elaborează sistemul său al idealismului transcedental formulând trei noţiuni principale. • De lucru în sine • Noument • Fenomen Prin lucru în sine el înţelege lucrurile cum ele exizstă de la sine(sau în sine) spre deosebire cum el se prezintă pentru noi în cunoaşterea noastră. Prin noument el înţelege realitatea obiectivă posibilă dar neaccesibilă pentru experienţa umana şi prezintă sinonimul de noţiunii de lucru în sine. Prin fenomen el înţelege aceea ce este dat în senzaţiile omului, ce poate fi cunoscut şi atunci când Kant admite că reprezentărilor le corespunde ceva în afara noastră, anumite lucruri în sine. El este materialist, dar când afirmă că acest lucru în sine incognoscibil transcendent de cealaltă parte a cunoaşterii el se pronunţă ca agnostic. Kant a fost criticat din două părţi; din stânga de materialişti pentru idealism şi agnosticism, iar din dreapta de idealişti pentru admiterea lucrurilor materiale. În lucrarea „ Critica raţiunii pure” Kant elaborează teoria cunoaşterii deosebind 3 trepte ale ei: 1. Cunoaşterea senzorială numită şi intuiţie sensibilă 2. Trecerea de la cunoaşterea senzorială la cea raţională (numită şi intelect analitic) 3. Cunoaşterea raţională Caracterizând prima treaptă, Kant afirmă că toate cunoştinţele noastre provin de la percepţiile senzoriale din experienţă. El afirmă că pot fi cunoscute numai fenomenele, dar nu esenţa lucrurilor. Timpul şi spaţiul Kant le consideră formă de contemplare subiectivă apriorice, adică date de până la experienţă şi în experienţă nu se manifestă . ele sunt forme apriorice a sensibilitaţii. Astfel percepţia de noi, a fenomenelor, spaţiu şi timp, el opune în dependenţă de activitatea conştiinţei noastre afirmând că noi nu putem şti nimic despre ceea ce sunt lucrurile ce există în afara lumii. Deci din această treaptă lucrurile nu pot fi cunoscute. A doua o constituie activitatea care până la experienţă dispune de categorii logice cu ajutorul cărora şi se formează noţiunile, sugestiile, aşa ca cantitate, calitate, modalitate şi altele. Aceste categorii logice sunt forme apriorice ale judecăţii. După cantitate ele constituie o schemă neschimbată în care se înscrie judecata noastră şi ele nu au nici un raport faţă de realitatea obiectivă. El vine la concluzia că omul introduce în natură, legitate cauzalitate, necesitatea, şi la aceasta treaptă obiectul nu poate fi cunoscut. A treia o constituie activitatea raţiunii. Kant consideră că numai cu ajutorul raţiunii bazate pe formele judecăţii se unesc ideile: 1. Ideea despre suflet 2. Ideea despre lume 3. Ideea despre Dumnezeu El consideră că este posibilă numai ştiinţa despre fenomenele psihicului, dar nu ştiinţa filosofică despre suflet ca unitate a acestor fenomene. La fel consideră el sunt posibile numai ştiinţei naturii despre unele sau alte fenomene care au loc în lume, dar nu ştiinţa filosofică ca atare. El afirmă că este imposibilă ştiinţa filosofică despre Dumnezeu, despre o cauză a tot ce există. El respinge toate probele teoretice despre existenţa în Dumnezeu, dar scrie că trebuie să crezi că există El pentru că această credinţă ne este impusă de raţiune practică adică de conştiinţa morală şi la această treaptă lucrurile nu pot fi cunoscute. Kant a elaborat şi teoria antinomică deosebind 4 feluri de antinomii: 1. Lumea are începu în timp şi spaţiu 2. În lume există lucruri elementare şi individuale şi totul se divide până la infinit 3. În lume există nu numai necesitatea, dar şi libertatea. În lume nu există nici un fel de libertate, totul se face din necesitate. 4. Există Dumnezeu şi El este cauza lumii. Nu există nici o fiinţă supremă care să fie cauza lumii.

Estetica transcedentala

Kant, Platon si Blaga