Jean-Paul Sartre

Jean-Paul Sartre Filosof, romancier, dramaturg si activist politic, Jean-Paul Sartre a fost intelectualul cel mai influent al Frantei in anii 1940 si 1950. Promovand libertatea individului si angajamentul politic, lucrarile sale continua sa incante si sa starneasca constiinta. Sartre s-a nascut in Paris la 21 iunie 1905. Avea doar sase luni cand a murit tatal sau, si a crescut intr-un camin dominat de bunicul sau – fapt ce putea contribui la crearea sentimentelor ce l-au facut atat de izolat si deosebit. A fost un elev eminent si, dupa absolvirea scolii de elita Ecole Normale Superieur, a studiat doi ani in Germania unde a fost influentat de ideile filosofeului existentialist Martin Heidegger. A predat apoi filosofia pana in 1940, cand a fost recrutat pentru serviciul militar pe timp de razboi. La acea data, Sartre isi definise deja ideile, reflectate de izbitorul sau roman “Greata” (1938) – in care personajul principal se simnte atat de instrainat incat pana si obiectele il dezgusta si-l coplesesc – si in nuvelele scurte adunate in “Zidul” (1939). Infrangerea Frantei de catre Germania nazista a schimbat insa cursul vietii lui Sartre. Dupa o perioada petrecuta ca prizionier de razboi, acesta a fugit la Paris si s-a alaturat miscarii de rezistenta. Fiinta si neantul Ocupatia germana i-a pus pe francezi in fata alegerii dificile intre colaborationism si rezistenta si aceasta dilema a facut ca filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943), sa para extrem de relevanta pentru vietile oamenilor. Sartre descriea fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creandu-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Aceasta era o viziune dramatica a existentei umane si Sartre s-a dovedit foarte talentat in aplicarea acesteia in piesele de teatru si romanele care au fost atat de captivante incat au avut audienta foarte larga. “Mustele” (1943) piesa pusa in scena in timpul ocupatiei germane, era, in apartenenta, o versiune a unui vechi mit grecesc, insa tema ei adevarata era justificarea morala a terorismului, ca arma de rezistenta impotriva tiraniei. “Huis Clos” (1944) – uneori tradus “Cu usile inchise” – contine celebra replica “Iadul e reprezentat de alti oameni”: cele trei peronaje, care tocmai au murit, sunt blocati intr-o camera unde se analizeaza si se judeca crud unul pe altul, fara incetare.