Efectul radiatiilor

Efectele biologice şi mecanismele moleculare de acţiune ale radiaţiilor UV Introducere În ultimii ani s-a constatat că incidenţa cancerului cutanat a crescut în mod alarmant (Shore, 2001). Această observaţie a dirijat interesul specialiştilor spre investigarea efectelor biologice ale radiaţiilor UV solare. Este cunoscut faptul că expunerea la radiaţii UV determină efecte imediate (eritem şi pigmentare) şi efecte întârziate (îmbătrânirea prematură a pielii şi diferite forme de cancer) (Robert, 1999). Spectrul UV al luminii solare cuprinde domeniile: UVC (190-290 nm), UVB (290-320 nm) şi UVA (320-380 nm). Întrucât stratul de ozon al stratosferei reţine în totalitate radiaţiile UVC şi parţial radiaţiile UVB, la suprafaţa Pământului ajung numai radiaţii UVA, şi în mică măsură radiaţii UVB (Huda, 2000). Radiaţiile din domeniul UVA şi UVB acţionează prin mecanisme diferite. Radiaţiile UVB au o energie mai mare comparativ cu radiaţiile UVA şi sunt absorbite direct de o serie de constituenţi celulari, ca de exemplu acizii nucleici, proteinele şi acidul urocanic. Radiaţiile UVB exercită un efect mutagen, fiind principalul agent responsabil de apariţia cancerului cutanat (de Gruijl, 2000). Fotonii UVA au o energie mai mică decât fotonii UVB, dar au o pondere de peste 90% din energia solară din spectrul UV de la suprafaţa Pământului. In plus, radiaţiile UVA penetrează cu uşurinţă epiderma, acţionând asupra stratului proliferativ bazal al epidermei şi chiar asupra componentelor sanguine din dermă (Leszczynski şi colab., 1996). Radiaţiile UVA acţionează asupra constituenţilor celulari în mod indirect, prin mecanisme oxidative ce implică formarea speciilor reactive de oxigen (anioni superoxid, peroxid de hidrogen, radicali hidroxil, radicali peroxil, şi oxigen singlet). Speciile reactive de oxigen au o durată de viaţă relativ scurtă, dar sunt extrem de reactive, reacţionând cu cea mai mare parte a constituenţilor celulari: acizi nucleici, proteine, lipide, polizaharide. Acţiunea lor induce de cele mai multe ori modificări ireversibile. Radiaţiile UVA exercită un efect mutagen mai slab decât radiaţiile UVB, dar joacă un rol important în etiologia cancerului de piele, având în vedere predominanţa lor în spectrul UV la suprafaţa Pământului (Stary şi colab., 1997). Deşi în cea mai mare parte radiaţiile UV solare exercită efecte nocive, nu poate fi neglijat efectul lor benefic legat de sinteza vitaminei D, precum şi efectul psihologic pozitiv al expunerii la soare.