Descriere: Undele electromagnetice
Aplicaţii
Noţiuni Generale :
• Câmpul electromagnetic: este ansamblul câmpurilor electrice şi magnetice, care oscilează şi se generează reciproc.
• Unde electromagnetice: este un câmp electromagnetic care se propagă .
Undele (radiaţiile) electromagnetice pot fi grupate după fenomenul care stă la baza producerii lor. Astfel, radiaţiile numite hertziene se datoresc oscilaţiei electronilor în circuitele oscilante LC sau în circuitele electronice speciale.
Prin transformarea energiei interne a oricărui corp în energie electromagnetică rezultă radiaţiile termice. Radiaţiile electromagnetice, numite radiaţiile de frânare, apar la frânarea brusc a electronilor în câmpul nucleului atomic.Radiaiile sincrotron (denumirea se datorează faptului că acest fenomen a fost pus în evidenţă la o instalaţie de accelerare a electronilor în câmp magnetic, numit sincrotron) şi au originea în mişcarea electronilor într-un câmp magnetic.
Acestor grupe de radiaţii le corespund anumite domenii de frecvenţe.
Cea mai uzuală împărţire a radiaţiilor electromagnetice se face însă după frecvenţa şi lungimea sa de undă în vid.
Aceasta cuprinde următoarele grupe:
1.Undele radio. Domeniul de frecvenţă a acestor unde este cuprins între zeci de hertzi până la un gigahertz (1GHz = 109Hz), adică au lungimea de undă cuprinsă între câţiva km până la 30cm. Se utilizează în special în transmisiile radio şi TV. După lungimea de undă se subîmpart în unde lungi (2Km-600m), unde medii (600-100 m), unde scurte (100-10 m) şi unde ultrascurte (10 m-1cm).
2.Microundele. Sunt generate ca şi undele radio de instalaţii electronice. Lungimea de undă este cuprinsă între 30cm şi 1mm. În mod corespunzător frecvenţa variază între 109—3•1011Hz. Se folosesc în sistemele de telecomunicaţii, în radar şi în cercetarea stiinific la studiul propietăţilor atomilor, moleculelor şi gazelor ionizate. Se submpart în unde decimetrice, centimetrice şi milimetrice. Se mai folosesc si în domeniu casnic.
3.Radiaţia infraroşie. Cuprinde domeniul de lungimi de undă situată între 10-3 şi 7,8•10-7m (3•1011--4•1014Hz). În general sunt produse de corpurile încălzite. În ultimul timp s-au realizat instalaţii electronice care emit unde infraroşii cu lungime de undă submilimetric.
4.Radiaţia vizibilă. Este radiaţia cu lungimea de undă cuprinsă între aproximativ 7,6•10-7m şi 4•1014m.
5.Radiaţia ultravioletă. Lungimea de undă a acestei radiaţii este cuprinsă în domeniul 3,8•10-7m şi 6•10-10 m. Este generată de către moleculele şi atomii dintr-o descărcare electrică în gaze. Soarele este o sursă puternică de radiaţii ultraviolete.
6.Radiaţia X (sau Röngen). Aceste radiaţii au fost descoperite în 1895 de fizicianul german W. Röngen. Ele sunt produse în tuburi speciale în care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de voli , bombardează un electrod.
7.Radiaţia. Constitue regiunea superioară ( 3•1018 - 3•1022 Hz ) în clasificarea undelor electromagnetice în raport cu frecvenţa lor. Sunt produse de către nucleele atomilor.
|
