A.D.H.D. (Attention-Deficit Hyperactivity Disorder)

Ce este ADHD? ADHD înseamnă Deficit de Atenţie / Tulburare Hiperkinetică şi este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30). ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă. Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: inatenţie , hiperactivitate şi impulsivitate , putând surveni şi în formă combinată. Tipul inatent • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de inatenţie . • Copilul inatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenţă, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă instrucţiunile, evită efortul intelectual susţinut. Tipul hiperactiv-impulsiv • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de hiperactivitate - impulsivitate . • Simptomatologia include neastâmpăr, vorbire excesivă, agitaţie fizică în momente nepotrivite, întreruperea persoanelor care vorbesc şi dificultatea în a-şi aştepta rândul. Tipul combinat • Diagnosticul este stabilit în condiţiile în care copilul prezintă şase sau mai multe simptome de inatenţie sau şase sau mai multe simptome de hiperactivitate - impulsivitate . Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenţie, hiperactive sau impulsive , simptome centrale ale ADHD. De fapt, toţi visăm cu ochii deschişi, îi întrerupem pe alţii, răspundem neîntrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD. Specialiştii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil: • A manifestat comportamente inadecvate nivelului său de dezvoltare. • Manifestă cel puţin şase astfel de comportamente în mod constant, timp de cel puţin şase luni. • A prezentat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani. • Este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă. • Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.